Papers by Carmen Miu (Bem)
Obesity contributes to risk of SCD in the general population and prolongation of ventricular repolarization is a potential mechanism
Heart Rhythm, May 1, 2005
heart rate. Objective: to investigate whether changes in the QT interval observed with IVA are en... more heart rate. Objective: to investigate whether changes in the QT interval observed with IVA are entirely due to bradycardia or also to the direct effects of IVA on ventricular repolarisation. Methods: Because the non-linear relationship between the QT interval and the heart rate may often result in underor overestimation of the corrected QTc interval by the conventional Bazett (QTcB) and Fridericia (QTcF) formulae, respectively, a population correction formula (QTcP) was used. The QTcP formula was developed and validated in 23,997 QT/RR paired values from the ECGs in 1216 patients with coronary artery disease randomised to the placebo arm of several IVA efficacy studies. The QTcP formula was then used for rate correction of the QT interval in 995 patients randomised to treatment with IVA 10 mg bid. Eighty-three patients treated with atenolol 100 mg od served as active controls. Results: Based on the analysis of the QT/RR values in the placebo group, the QTcP formula resulted in a correction exponent of 0.384. Prolongation of the uncorrected QT interval was observed in patients treated with IVA or atenolol consistent with a reduction in heart rate (Figure). There were no changes in the corrected QTc interval throughout the follow-up period. Conclusion: The effects of IVA and atenolol on the QT interval is solely related to bradycardia with no evidence of any direct effect on repolarisation. The QTcP correction formula allows accurate QTc interval assessment.
Discovered in 2011 by the Chronos team, the tell from Vătaşi Măgura is located at the limit betwe... more Discovered in 2011 by the Chronos team, the tell from Vătaşi Măgura is located at the limit between the floodplain and the lower left terrace of the Dâmbovnic river; in the vicinity, there are a few springs, at approximately 820 meters West from the village church. At the foot of the terrace, a small stream flows, a left tributary of the Dâmbovnic River. Through magnetometric scanning of the southern area of the tell, a delimitation trench was revealed, which was made at the base of the anthropic mound. The separation element was also identified based on aerial photographies. Also a series of soil corings made on two main transects, North-South and East-West oriented, showed the existence of a stratigraphy thicker than 2.50 meters. Moreover, in the areas between the inhabited space itself – which was central, and the delimitation ditch of the tell, a series of sediments were identified, which can be connected to the conscious action of erecting the anthropic mound. 100 meters North ...
Cercetări Arheologice, 2000
Cercetări Arheologice, 2013
We claim once again the fact that the sustainability of a scientific project refers also to the e... more We claim once again the fact that the sustainability of a scientific project refers also to the extent to which the Consortiumîn our case formed by the National Museum of Romanian History, as coordinator and the "Alexandru Ioan Cuza" University laşi represented by the Arheolnvest platform-established to implement the CHRONOS Project, is able to carry the same scientific approaches after the end of the financed project. It should be noted in addition that this Consortium is the originator of widely non-intrusive research in South-Carpathian area. lt is for the first time when based on a consistent methodology, developed, evaluated and implemented successfully, it was undertaken the non-destructive investigation of multilayered Gumelniţa's settlements, ofthe hinterland and their contemporary landscape. The teii from Vânătorii Mici Momâia (Giurgiu County) îs one of the investigated sites. For nondestructive evaluation of the site were used 3D scanning, oblique aerial photographs, magnetometrie scanning and the stratigraphic coring survey. lnterdisciplinary analysis of the data obtained showed the existence of a delimiting ditch of the teii, dug at the base of the mound in the floodplain. As in other cases, stratigraphic corings revealed the presence of a "barrier" between the ditch and the effective inhabited area (framed clearly in an area of approximately 210 sq.m.). No matter what might be named (dike, dam, etc.) this covers a large area (usually 7.5-8m wide), but with a relatively low height (less than 1 m în all similar cases). The fact that all other small and medium sized tell sites investigated by CHRONOS team presented the same way of construction-ditch boundary, dike/dam, the actual residential area, itself firmly bounded (with palisades fixed in foundation trenches, as demonstrated by archaeological excavations), leads us to the conclusion that this is the model of the general internai structure of all these settlements.
Abstract: Through the corroborated study and interpretation of archaeological sources, aerial pho... more Abstract: Through the corroborated study and interpretation of archaeological sources, aerial photographs and satellite images we made a distribution map of various archaeological structures on the territory of Tropaeum Traiani. This allowed us to analyse the spatial distribution of the Roman roads.
Within the administrative territory that belonged to the ancient city of Tropaeum Traiani traces of Roman roads were identified, some of them attested by milestones. Their routes can be reconstituted by studying aerial photographs and satellite images which represent the main source since few traces have been preserved on the ground. By corroborating information from the field, attesting rural settlements, villae rusticae, aqueducts, fortifications, funerary barrows and quarries, with those obtained by mapping archaeological traces visible on image sources, we were able to get a clearer picture of the organization of the territory of the city during the Roman times.
We used GIS (ArcMap 9.3) to obtain a digital terrain model using spatial layers containing spot heights, hydrographical network and hill shades. All the imagery collected was used as a base layer for the interpretation of the archaeological information. Our results show that the network of roads and settlements is far denser than previously identified by means of systematic archaeological research or field investigation. This type of analysis allows not only the reconstruction of ancient landscape, but also provides a solid basis for identifying specific characteristics and evolution of this area during the Roman period.
Rezumat: Prin studiul coroborat și interpretarea informațiilor provenite din surse arheologice, fotografii aeriene și imagini satelitare s‑a realizat o hartă a diferitelor structuri arheologice din teritoriul orașului Tropaeum Traiani. Pe baza lor s‑a putut analiza distribuția spațială a drumurilor romane, ale căror urme pe teren sunt sporadice, prezența lor fiind documentată doar în unele cazuri prin descoperirea unor stâlpi miliari. Traseul drumurilor poate fi reconstituit prin studierea fotografiilor aeriene și a imaginilor satelitare. Acestea reprezintă principala sursă, deoarece, în prezent, urme ale drumurilor romane nu se mai păstrează. Coroborând informațiile care atestă așezări rurale, villae rusticae, apeducte, fortificații, movile funerare și cariere, cu cele obținute prin cartografierea urmelor arheologice vizibile pe fotografii, s‑a putut obține o imagine mai clară a rețelei de drumuri și implicit a organizării teritoriului orașului în vremea stăpânirii romane.
Pentru realizarea unui model digital al terenului s‑a folosit GIS (ArcMap 9.3), care are la bază contururile reliefului din zonă și altitudinile acestuia, precum și informațiile privind rețeaua hidrografică. Fotografiile avute la dispoziție au reprezentat suportul principal pentru interpretarea informațiilor arheologice. Rezultatele cercetării arată că rețeaua de drumuri și așezări este mult mai densă decât se credea anterior, în mod aproape exclusiv pe baza investigațiilor de teren. Acest tip de analiză permite nu numai reconstruirea peisajului antic, ci oferă, de asemenea, o bază solidă pentru identificarea caracteristicilor și evoluția acestei zone în perioada romană.
AARGnews. The newsletter of the Aerial Research Group, 2015
/The paper is about one aerial reconnaissance mission between Piteşti and Danube, made in late Ju... more /The paper is about one aerial reconnaissance mission between Piteşti and Danube, made in late July 2015, but deepens facts related to the tracking of a lost Roman embankment, near the Forest Hârseşti. The monument was mentioned by Pamfil Polonic in late 19th century, mentioned again by Ioana Bogdan Cătăniciu, in 1970s, "in the eastern part of the forest", but difficult to spot on all recent orthophotos. The modern agriculture make things difficult day by day, in the matter of monuments' identification and preservation.
A post-script of the paper would be that the dyke was identified both in the field and in the forest (in October 2015), on the track suggested by that lucky "one shot".
V. Cotiugă, S. Caliniuc (eds.), Interdisciplinarity Research in Archaeology. Proceedings of the First Arheoinvest Congress, 10-11 June 2011, Iaşi, Romania, Oxford, BAR – International Series 2433, Archaeopress, p. 19-36, ISBN: 9781407310329., 2012
The primary goal of the study was to establish the criteria and dimensional categories in which a... more The primary goal of the study was to establish the criteria and dimensional categories in which anthropic mound can be assigned. A graphic of the heights (deposit thickness) as a function of the tell diameters, allowed us to outline several intervals, generally operable: small (H≤2 m, D≤40 m), medium (2 m<H≤4 m, 40 m<D≤75), and large (H>4 m, D>75 m). The last category also includes the tell from Stoenești–Măgura Tangâru, the case study for this paper. A conjugated analysis of the results obtained from aerophotogrammetry, 3D laser scanning, and magnetometric and georadar surveying, bears out that the tell from Stoenești developed on an extension of the terrace of the Câlniștea brook; the difference revealed by the topographic survey performed using the 3D scanner, between the upper portion of the terrace and, respectively, of the tell, correspond to the maximum amplitude revealed by previous archaeological investigations—ca. 4.60/4.70m. Similarly, the aerial identification of a demarcation ditch dug at the base of the terrace onto which the larger tell developed, as well as of a smaller ditch surrounding a smaller tell (ca. 10m to the south), was confirmed by the magnetometric and GPR surveys. The fact that the delineation ditch of the main tell was dug at approximately 6m below the base of the anthropic levels, on the foot of the terrace's natural slope, precludes any defensive behaviour. The scenario from Tangâru seems to occur in the case of all large-scale tells developed on terraces or terrace extensions—all the similar sites investigated in the Chronos project, as well the sites previously researched, were enclosed by ditches dug at the base of the geomorphologic understructure onto which they developed.
Studii de Preistorie, Jan 1, 2010
There are many aspects regarding the analysis of the relation between human communities and lands... more There are many aspects regarding the analysis of the relation between human communities and landscape. One of them regards the way in which humans transform one location for habitation purposes. Another one regards the influence of several environment factors upon the habitation dynamic from a settlement or micro zone. Three cases of tell settlements were analyzed: Gumelniţa, Sultana and Căscioarele, each of them with specific patterns in their relation with the landscape. In summary people chose certain locations which they transformed for an optimum habitation and there are environment factors (e.g. floods) which had a direct impact upon the habitation dynamic from one specific area.
Books by Carmen Miu (Bem)
lată că, în anul 2000 care abia a trecut, arheologii din România au avut, cu toate vicisitudinile... more lată că, în anul 2000 care abia a trecut, arheologii din România au avut, cu toate vicisitudinile economice ale timpului, o activitate de excepţie, numeric şi calitativ deopotrivă. Nu este aici locul unor statistici, dar trebuie să observăm că s-a putut aduce ţării o cantitate de informaţie -numesc aici sursele arheologice şi tot ceea ce li se adaugă prin investigaţia specifică -cu totul impresionantă. Poate cea mai valoroasă din ultimele câteva decenii. O examinare atentă a listei de cercetări, majoritar finanţate prin Ministerul Culturii, dar nu numai de acesta, arată multă diversitate şi mai ales un câştig documentar imens. Fireşte, aşteptăm prelucrarea superioară a acestuia. De la ea, istoria va avea mult de câştigat, iar profesioniştii nu lipsesc. Mai mult, progresul lor este evident. Pe de altă parte, nu lipsesc nici deficienţele şi chiar încălcările de legislaţie. Unele au fost sancţionate din cursul anului 2000, cu înţelepciunea Comisiei Naţionale de Arheologie. Altele rămân încă în suspensie, cu toate demersurile aceleiaşi comisii. Ne-a sprijinit pa~ial legislaţia existentă, căreia i s-a adăugat la începutul anului 2000 Ordonanţa nr. 43, pe care încă ne sprijinim în mare măsură. Ea a fost, trebuie să reamintesc, rezultatul unei munci de echipă, a unor membri vechi şi noi ai Comisiei, a unor personalităţi din Ministerul Culturii de atunci, de la doamna Delia Mucică ca secretar general, la domnul Ion Caramitru ca ministru. A urmat munca asiduă a colegului Mircea Angelescu, prin Serviciul Arheologie nou înfiinţat în Minister, de la un timp ajutat de Emilian Gamureac. Mai recent, cu sprijinul direct al domnului profesor Răzvan Theodorescu, în calitatea sa de ministru al culturii şi cultelor şi al noii sale echipe, cu un aport special datorat domnului profesor Ioan Opriş ca secretar de stat, arheologia noastră are motive de optimism. Mai întâi, pentru că legislaţia elaborată cu un an în urmă a fost recent perfecţionată şi avizată corespunzător de Parlament. Aşadar, vom avea foarte curând un instrument de lucru corespunzător vremurilor prezente şi viitoare. Apoi, pentru că legea pe care ne vom sprijini va fi mai aproape de legislaţia europeană în domeniu. Aşadar, am motive să sper, împreună cu toti colegii de breaslă, membri sau nu ai Comisiei, într-un progres al cercetării şi conservării patrimoniului nost~u arheologic. În care sens legalitatea va trebui să plece mai întâi din interior, dintre noi: nu vom mai admite şi, cum deja s-a hotărât la întrunirea din 20.04.2001 a Comisiei Naţionale de Arheologie, vom sancţiona drastic orice fel de cercetare neavizată de către Comisie. Se poate uşor constata prin lista prezentată în volumul de faţă că, poate mai curând din neglijenţă, astfel de situatii au fost destul de numeroase. Există însă motive suficiente ca ele să nu se repete în anul 2001. ' În altă ordine de idei, trebuie să înţelegem cu toţii că volumul publicabil ca imprimat nu va mai putea cuprinde de aici înainte decât "Cronica". Adică rezumatele standardizate ale tuturor cercetărilor arheologice din ţară. Dincolo de mijloacele electronice, publicarea de rapoarte complete sau monografice va putea fi găzduită de seria "Materiale" care continuă la Institutul de Arheologie "V. Pârvan" din Bucureşti, Editura Academiei Române, sau în alte publicaţii centrale sau zonale şi locale. Ceea ce este de dorit, acum ca şi în viitor, este ca informaţiile privind orice fel de cercetare arheologică să nu lipsească, în rezumat sau chiar ca simplu enunţ, din această Cronică. Aşadar, la mulţi ani şi de aici înainte, începând cu acest prim număr din secolul XXI. 3 prof. dr. Alexandru Barnea preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000 Cronica cercetărilor arheologice din România -campania 2000 cuprinde 234 de rapoarte ale cercetărilor care au avut loc în 41 de judeţe şi în municipiul Bucureşti în anul 2000, cu 79 mai multe decât în volumul de anul trecut. Ordonate alfabetic după localităţi, ele sunt însoţite de 75 de planşe, selectate din cca. 500 de ilustraţii primite, selecţie necesară din raţiuni de costuri de tipărire. Ilustraţiile care nu au intrat în volumul tipărit se regăsesc pe CD-ROM. Rapoartele sunt însoţite de un indice cronologic, un indice de instituţii implicate (100) şi un indice de persoane participante la săpături (388). La sfârşitul volumului publicăm lista şantierelor arheologice sistematice şi de salvare neautorizate de Comisia Naţională de Arheologie şi de Ministerul Culturii şi Cultelor, conform prevederilor legale. De asemenea, în volumul din acest an publicăm cca. 70 de rezumate în limbi străine, trimise de autori, precum şi referinţe bibliografice. Realizarea într-un timp foarte scurt a acestui -mult sporit -volum şi CD-ROM (mai puţin de două luni !) a fost posibilă datorită expedierii masive a textelor şi a unei părţi din imagini prin poştă electronică sau pe dischetă. Primirea în format digital a 60% din conţinut -cu toate inerentele probleme de fonte, diacritice, erori de tastare, nerespectare strictă a cerinţelor tehnice solicitate, problemele de organizare a informaţiei digitale astfel primite şi chiar fişiere virusate -au uşurat editorilor corectarea, organizarea, procesarea textelor şi imaginilor, realizarea indexurilor şi scoaterea volumului la timp pentru Sesiunea anuală de rapoarte arheologice de la Suceava, din luna mai 2001. Mulţumim tuturor colegilor care au respectat termenele indicate şi au acceptat noua manieră de lucru şi de comunicare. Mulţumim colegilor de la CIMEC pentru efortul deosebit de a realiza Cronica şi CD-ROM-ul la timp şi într-o formă cât mai potrivită necesităţilor de documentare ale branşei arheologice. Răspunderea pentru conţinutul textelor revine autorilor. Nu au fost însă incluse în volum rapoartele care nu au fost trimise la timp. CD-ROM-ul cuprinde nu numai toate textele rapoartelor, dar şi cele 500 de planşe color care le însoţesc. De asemenea, am adăugat un index în limba engleză cuprinzând instituţiile implicate în cercetarea arheologică din România. Consultarea CD-ROM-ului este mult uşurată datorită posibilităţilor de căutare digitală oferite de redactarea lui în limbaj HTML. Pe de altă parte apariţia Cronicii în acest format va contribui la o mai mare accesibilitate a cercetărilor româneşti care astfel pot fi mai uşor cunoscute de către specialiştii străini interesaţi. Cronica cercetărilor arheologice din România -campania 2000 este publicată în versiune electronică, pe Internet, la adresa . Costurile implicate de publicarea clasică a unui volum atât de mare, ca şi majoritatea cercetărilor arheologice, sunt suportate din fonduri publice. Creşterea numerică din ultimii doi ani a şantierelor arheologice, din păcate, nu îşi găseşte reflectarea şi în calitatea cercetării care continuă să se desfăşoare cu mijloacele şi metodele "tradiţionale". Susţinerea bugetară a cercetărilor arheologice se va diminua treptat şi vom fi nevoiţi să facem faţă unei realităţi care deja este prezentă -marele public nu ştie, şi deci nu poate aprecia, ce înseamnă arheologia. În paralel cu efortul de a ne moderniza mijloacele şi metodele trebuie să schimbăm şi modul de gândire al publicului larg faţă de această disciplină. Pe zi ce trece devine tot mai clar că, pentru arheologie, fără susţinere publică nu vom avea nici bani publici. 5 Mircea Victor Angelescu Serviciul Arheologie Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000 1. Acâş, corn. Acâş, jud. Satu Mare Punct: Biserica reformată Cod sit: 136722.01 Colectiv: Sz6cs Peter Levente (MJ Satu Mare) Situată în centrul satului Acâş, biserica reformată este o construcţie de la sfârşitul secolului XII -începutul secolului XIII. Este foarte probabil că iniţial clădirea servea ca biserică a unei mănăstiri, întemeiată de familia Akos. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1998, fiind reluate în 1999 şi 2000. Biserica a fost inclusă în planul naţional de restaurare şi conservare, săpăturile servind la întocmirea documentaţiei necesare. Campania din anul 2000 s-a desfăşurat în lunile iulie şi august şi a fost finanţată din bugetul Muzeului Judeţean Satu Mare. A fost continuată cercetarea capelei colaterale nordice, descoperită în anul 1999, prin deschiderea secţiunilor IV A, IV B, VII, VIII. Pentru determinarea extinderii necropolei din jurul bisericii a fost deschisă secţiunea XI A în sudul bisericii şi a fost extinsă secţiunea VII spre N. în privinţa capelei, a fost stabilit traseul zidului vestic, colţul de NV, şi a fost verificată conexiunea zidului estic (umărul capelei) şi a zidului vestic cu biserica actuală. S-au confirmat observaţiile din campania precedentă, că în faza iniţială capela şi biserica au fost construite împreună. Din nefericire, refacerile ulterioare, mai ales restaurarea din 1896 -1902, condusă de arh. Schulek Frigyes, au distrus nivelele de călcare mai vechi. Stratigrafia este bulversată în jurul bisericii, într-o adâncime medie de -0,3 I -0,4 m, adâncime în care deja numai fundaţiile sunt observabile, din cauza lucrărilor de canalizare făcute de Schulek. Acest fapt face imposibilă stabilirea exactă a duratei de funcţionare a capelei colaterale. A fost descoperit însă, în interiorul capelei, un mormânt de copil (cu vârsta sub un an), zidit din cărămidă (M. 15), aparţinând primului orizont de înhumare. Acest fapt poate să denote folosirea capelei şi ca loc de înhumare încă din faza iniţială de existenţă a construcţiei. Inventarele celorlalte morminte aparţinătoare acestui orizont cuprind: un denar de Friesach, perioada Eriacensis (1170 -cca. 1200) -CNA Ca9 -în umplutura mormântului M. 18; o pereche de cercei de formă circulară cu capăt îndoit (M. 17). Mormintele din orizontul mai recent de înhumare (sec. XVIII -XIX) au avut ca inventare ace de păr, cuie de sicriu. Descoperirile au fost restaurate şi depozitate în Muzeul Judeţean Satu Mare. Ca limită a sitului medieval putem accepta şanţul care a fost identificat în S. VII şi în S. XI...
Uploads
Papers by Carmen Miu (Bem)
Within the administrative territory that belonged to the ancient city of Tropaeum Traiani traces of Roman roads were identified, some of them attested by milestones. Their routes can be reconstituted by studying aerial photographs and satellite images which represent the main source since few traces have been preserved on the ground. By corroborating information from the field, attesting rural settlements, villae rusticae, aqueducts, fortifications, funerary barrows and quarries, with those obtained by mapping archaeological traces visible on image sources, we were able to get a clearer picture of the organization of the territory of the city during the Roman times.
We used GIS (ArcMap 9.3) to obtain a digital terrain model using spatial layers containing spot heights, hydrographical network and hill shades. All the imagery collected was used as a base layer for the interpretation of the archaeological information. Our results show that the network of roads and settlements is far denser than previously identified by means of systematic archaeological research or field investigation. This type of analysis allows not only the reconstruction of ancient landscape, but also provides a solid basis for identifying specific characteristics and evolution of this area during the Roman period.
Rezumat: Prin studiul coroborat și interpretarea informațiilor provenite din surse arheologice, fotografii aeriene și imagini satelitare s‑a realizat o hartă a diferitelor structuri arheologice din teritoriul orașului Tropaeum Traiani. Pe baza lor s‑a putut analiza distribuția spațială a drumurilor romane, ale căror urme pe teren sunt sporadice, prezența lor fiind documentată doar în unele cazuri prin descoperirea unor stâlpi miliari. Traseul drumurilor poate fi reconstituit prin studierea fotografiilor aeriene și a imaginilor satelitare. Acestea reprezintă principala sursă, deoarece, în prezent, urme ale drumurilor romane nu se mai păstrează. Coroborând informațiile care atestă așezări rurale, villae rusticae, apeducte, fortificații, movile funerare și cariere, cu cele obținute prin cartografierea urmelor arheologice vizibile pe fotografii, s‑a putut obține o imagine mai clară a rețelei de drumuri și implicit a organizării teritoriului orașului în vremea stăpânirii romane.
Pentru realizarea unui model digital al terenului s‑a folosit GIS (ArcMap 9.3), care are la bază contururile reliefului din zonă și altitudinile acestuia, precum și informațiile privind rețeaua hidrografică. Fotografiile avute la dispoziție au reprezentat suportul principal pentru interpretarea informațiilor arheologice. Rezultatele cercetării arată că rețeaua de drumuri și așezări este mult mai densă decât se credea anterior, în mod aproape exclusiv pe baza investigațiilor de teren. Acest tip de analiză permite nu numai reconstruirea peisajului antic, ci oferă, de asemenea, o bază solidă pentru identificarea caracteristicilor și evoluția acestei zone în perioada romană.
A post-script of the paper would be that the dyke was identified both in the field and in the forest (in October 2015), on the track suggested by that lucky "one shot".
Books by Carmen Miu (Bem)