Isus din Nazaret - Wikipedia

Isus din Nazaret - Wikipedia
Sari la conținut
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la Isus din Nazaret privit din punct de vedere teologic.
Pentru Isus privit din punct de vedere istoric, vedeți
Isus cel istoric
Pentru film, vedeți
Isus din Nazaret (film)
Isus
Hristos Mântuitorul
Pantocrator
) într-o icoană din
Mănăstirea Sfânta Ecaterina
Muntele Sinai
Date personale
Născut
circa 6-
4 î.Hr.
Iudeea
Imperiul Roman
Decedat
circa 30/
33 d.Hr.
(în vârstă de 33-36 ani)
Ierusalim
Iudeea
Imperiul Roman
Înmormântat
Biserica Sfântului Mormânt
Talpiot Tomb
[*]
[[
Talpiot Tomb
(grave south of Jerusalem, Israel)|
]]
11
Garden Tomb
[*]
[[
Garden Tomb
(antique tomb in Jerusalem, considered by some to be the tomb of Jesus)|
]]
empty tomb
[*]
[[
empty tomb
(tomb of Jesus that was found to be empty by the Myrrhbearers)|
]]
Ierusalim
Cauza decesului
pedeapsa capitală
12
răstignire
Părinți
Iosif din Nazaret
12
Fecioara Maria
13
Frați și surori
Iacob cel Drept
14
Număr de copii
Etnie
evreu
Religie
iudaism
esenieni
Ocupație
predicator
profet
dulgher
rabin
taumaturg
[*]
lider religios
[*]
vindecător popular
[*]
Mesia
predicator
profesor
father of faith
[*]
[[
father of faith
]]
tektōn
[*]
[[
tektōn
(common ancient Greek term for an artisan/craftsman)|
]]
pastor
[*]
[[
pastor
(person dedicated to pastoral care in a religious context, especially Christian)|
]]
Locul desfășurării activității
Galileea
Ierusalim
Limbi vorbite
dialectul iudeo-aramaic
[*]
ebraica biblică arhaică
Limba greacă comună
limba aramaică
Activitate
Domiciliu
Nazaret
Capernaum
Galileea
Influențat de
Ioan Botezătorul
Rude
Adam
Avraam
David
Desposyni
[*]
[[
Desposyni
(blood relatives of Jesus)|
]]
Sfântul Ioachim
Sfânta Ana
Ioan Botezătorul
Elisabeta
Profesor pentru
Simon Petru
Sfântul Andrei
Iacob cel Mare
Apostolul Ioan
Filip
Bartolomeu
Toma
Matei Evanghelistul
Iacob cel Tânăr
[*]
Iuda Tadeu
...
încă 4
Prezență online
Internet Movie Database
hasthtag
Modifică
date
text
Acest articol este parte a seriei despre
Creștinism
Isus din Nazaret
Fecioara Maria
Paul din Tars
Istoria creștinismului
Genealogie
Biblia
Noul Testament
Personaje biblice
Biserici
creștine
Bisericile ortodoxe
Biserica Catolică
Diferențe teologice ortodoxo-catolice
Protestantism
Mărturisiri de credință (crezuri)
Simbolul apostolic
Simbolul niceno-constantinopolitan
Simbolul atanasian
Sfânta Treime
Simboluri
Cruce
Monograma lui Isus Hristos
Peștele
Păstorul
Pomul vieții
Ritualuri creștine
Botezul
Euharistia
Spovedania
Arta creștină
Sfinții
Apostoli
Calendarul sfinților
Această infocasetă:
vizualizare
discuție
modificare
Isus din Nazaret
sau
Iisus Hristos
Christos
sau
Cristos
(în aramaică ישוע,
Ieșua
, în ebraică יֵשׁוּעַ‎,
Ieșua
arhaic
Iehoșua
, grecizat Ἰησοῦς,
Iesous
, latinizat
Iesus
; n. ca.
4 î.e.n.
15
16
17
conform
Bibliei
la
Betleemul
Iudeei,
18
ca fapt istoric probabil la
Nazaret
18
19
20
21
22
— d. ca.
30 e.n.
15
Ierusalim
) este fondatorul și figura centrală a
creștinismului
, și unul din cele mai importante simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor creștine considerându-l drept
Fiul lui Dumnezeu
23
drept
Mesia
cel vestit de
Vechiul Testament
iudaic și drept al doilea personaj al
Trinității creștine
24
Isus a fost
25
26
27
28
29
30
un
predicator
iudeu
31
din
Galileea
Iudeea
, ce a trăit în timpul ocupației romane a Israelului, a fost botezat de către
Ioan Botezătorul
, și a fost răstignit pe cruce la
Ierusalim
în jurul anului 30, sub guvernarea lui
Ponțiu Pilat
32
33
28
Conform tradiției creștine
apostolice
, căreia i se datorează în mare măsură ceea ce se cunoaște despre Isus,
34
principalele texte sursă care discută despre Isus sunt cele patru
evanghelii canonice
Matei
Marcu
Luca
și
Ioan
) la care se adaugă celelalte cărți ale
Noului Testament
. Trăsăturile fundamentale ale imaginii sale în creștinism se datorează anumitor evenimente majore ale existenței sale relatate în Biblie:
Nașterea
Minunile săvârșite
Răstignirea
și
Învierea
, precum și învățăturii și retoricii discursului său.
Cu numele
Isa ibn Maryam
Isus fiul Mariei
) sau
Isa al-Masih
Isus Hristos
), Isus este considerat de
Islam
unul dintre principalii profeți ai lui
Allah
și este cinstit și respectat de către musulmani.
35
36
37
De asemenea
Coranul
menționează și o
a doua venire a lui Isus
, în strânsă legătură cu sfârșitul lumii sau judecata ei
38
și anume Isus se va reîntoarce drept ajutor al lui
Mahdi
39
40
41
Dezvoltarea reprezentărilor lui Isus Hristos, fără luarea în seamă a chipului său real sau presupus istoric, a dominat din
antichitatea târzie
până în prezent. Formele de expresie centrale ale acestei imagini îl reprezintă pe Hristos tronând ca Atotțiitor în Biserica Răsăritului, iar în Biserica Occidentului pe Hristos răstignit ca Mântuitor.
Scrierea
Iisus
cu un dublu „i” inițial se datorează iotacismului apărut în
limba greacă comună
, limba
evanghelilor
, dar și datorită influențelor elene și slavone din
epoca medievală
și
epoca modernă timpurie
42
43
Data și locul nașterii
Parte a
seriei
despre
Dumnezeu
Concepții generale
Agnosticism
Apateism
Ateism
Deism
Henoteism
Monolatrism
Monoteism
Politeism
Panenteism
Panteism
Teism
Transteism
Concepții specifice
Creator
Arhitect
Demiurg
Diavol
Susținător
Domn
Tatăl
Monadă
Unitate
Ființă supremă
Totul
Personal
Unitar
Dualism
Trinitate
în religiile abrahamice
Credința Bahá'í
Creștinism
Islam
Iudaism
în Ayyavazhi
în Budism
în Hinduism
în Jainism
în Sikhism
în Zoroastrianism
Atribute
Eternitate
Existența
Gen
Nume
Dumnezeu
Omnibenevolență
Omnipotență
Omniprezență
Omnisciență
Experiența și practicile
Soartă
Rugăciune
Credință
Revelație
Fideism
Gnosis
Metafizică
Mistică
Ermetism
Ezoterism
Evlavie
Subiecte conexe
Iisus Hristos
Filosofie
Religie
Ontologie
Dumnezeu complex
Neuroteologie
Dilema din Eutyphron
Problema răului
Dumnezeu în artă
Texte religioase
Actori care l-au interpretat pe Dumnezeu
Conform
tradiției
, acceptată în general ca adevăr istoric, Isus s-a născut în jurul anului
4 î.e.n.
15
și a murit în jur de
30 e.n.
15
fiind
martirizat
prin
răstignire
. Evangheliile lui
Matei
și
Luca
, precum și
Evanghelia după Toma
menționează ca loc al nașterii orașul
Bethleem Efrata
(Mt 1-2, Lc 1-2). Istoricii nu au căzut de acord asupra locului nașterii lui Isus. Mulți dintre ei
cine?
44
consideră așezarea
Nazaret
ca locul nașterii sale,
20
21
22
45
46
47
aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39). Nazaretul pare cea mai bună aproximare a locului nașterii lui Isus. Ca alternativă, unii numesc
Betleem de Galileea
22
48
o așezare la 10
km de Nazaret, deoarece
Betleemul
Iudeei nu poate fi luat în seamă din lipsă de dovezi arheologice că ar fi fost locuit în timpul lui Isus.
49
În
ortodoxie
Dumnezeu este unul în ființă și întreit în persoane (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh). Acestă dogmă susține că Iisus ca ființă divină a existat în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh, înainte de întrupare. Astfel se păstrează egalitatea între persoanele Sfintei Treimi.
50
Conform unei doctrine
ontologice
, Iisus ar fi
preexistat
în ceruri, înainte de concepția sa, concept legat de
Sfânta Treime
51
Nume
În sens invers acelor de ceasornic, de sus în dreapta: transcrieri în
ebraică
aramaică
greacă
latină
și
engleză
ale numelui Isus.
Isus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca
Ιησούς Χριστός
, în transcriere latină
Iesus Christus
Prenumele vechi evreiesc este
Ieșua
(arhaic
Iehoșua
), „ישוע”, care înseamnă „
YHWH
mântuiește”. Această formă a fost elenizată inițial sub forma
Iason
Ἰάσων
),
52
apoi a fost adaptată de traducătorii
Septuagintei
la
greacă
sub forma Iησους
Iēsoûs
, cu aluzie la alte persoane care aveau
același prenume
. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς,
Hristós
, este o traducere a ebraicului „משיח”
mașiach
(de unde și
Mesia
), care înseamnă „uns”.
Prenumele în
limba română
ar provini din
limba slavonă
їисоусъ (iisusŭ)
, care a fost preluat din
limba greacă comună
Ἰησοῦς
Iēsoûs)
care prezintă inițial un hiat (
AFI
: /i.iˈsus/.) Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost
Jssus
Catehismul
lui
George Buitul
, tipărit în anul
1701
la
Cluj
).
În
limba română
forma
Iisus Hristos
, utilizată în prezent de
Biserica Ortodoxă Română
este preferată de majoritatea credincioșilor ortodocși.
necesită
citare
Grafia
Iisus
este etimologică, ea reproducând sunetul
din
Ιησούς
, care în latină a fost redat ca
Iesus
). Tendința de pronunța
eta
(η)
la fel ca
și
iota
(ι) în greacă a început din
Perioada elenistică
și a continuat până la dispariția unui fonem disntict asociat literei eta în jurul secolului II d.Hr
42
. Transliterarea
Iisus
în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o recurență slavonă, fidelă scrierii grecești (
alfabetul chirilic
este derivat din
alfabetul grec
, iar
Biserica Ortodoxă Română
a folosit alfabetul chirilic până în 1860). Argumentului etimologic pentru scrierea
Iisus
i se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele
Iisus
, atât în ebraică (
Iehoșua
Ieșua
), cât și în limbile europene începând cu latina (
Iesus
și în latina medievală
Jesus
, în care
nu reflectă sunetul scris așa în franceză, ci semivocala i [j]) numele este pronunțat cu două vocale înainte de primul
, anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ʒ] (fr.
Jésus
) sau [dʒ] (engl.
Jesus
). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a două litere înainte de
(pentru rostirea a doi [i] în hiat și în limba română.
53
54
55
56
57
Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista
Mioara Avram
afirmă: „Numele proprii
Isac
Isus
se scriu cu un singur
inițial (nu
Iisus
).”
58
Eugen Munteanu
, lingvist și biblist, susține că ambele forme sunt corecte.
43
59
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, consideră că ambele forme sunt corecte, dar dă prioritate (preferință normativă) formei
Isus
60
61
62
63
Conform DOOM 3, în limba română este corect „Isus”, dar e incorect „Iisus”.
64
Există și părerea conform căreia varianta
Isus
ar translitera cuvântul ebraic pentru „măgar” și de aceea ar trebui evitată. Această idee este, însă, greșită.
65
Credincioșii tradiționali ruși erau la un moment dat de părere că grafia
Iisus
denotă
Antihristul
43
Iisus este citit în mare parte la fel ca și Ἰησοῦς,
66
conform pronunției
limbii grecești comune
, în mod popular și regional încă din perioada elenistică datorită evoluției
foneticii
grecii vechi
și a procesului de iotacism/itacism. Cu toate acestea, cum a fost prezentat anterior, pierderea totală a unui
fonem
distinct asociat literii eta (η) prin pronunția ei identică cu litera iota (ι) s-a desăvârșit abia in jurul secolelor II-III.
Biserica timpurie
precum și evangheliștii ar fi folosit limbajul cult și ar fi păstrat pronunția clasică a literei η, în conformitate cu pronunția contemporană lor a prenumelui în ebraică dar și cu grafia Septuagintei. Cu toate acestea iotacismul s-a desăvârșit cu mult timp înaintea finalizării
etnogenezei poporului român
și a formării limbii române, pronunția în greaca comună și
bizantină
păstrându-se de atunci ca și /i.iˈsus/ (
AFI
).
42
66
Viața și învățăturile lui Isus (cum sunt relatate în evanghelii)
Articol principal:
Isus cel istoric
Cele patru
evanghelii
canonice sunt principala sursă a biografiei lui Isus. Totuși, aceste evanghelii au părți unde diferă unele de altele, fiecare surprinzând viața lui Isus într-un mod diferit și uneori contradictoriu.
67
68
69
Evanghelia după Ioan nu este o biografie a lui Isus, ci mai degrabă o prezentare
teologică
a lui ca emblemă a
Divinului
70
("
La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul."
71
Genealogie
Articol principal:
Genealogia lui Iisus
Din cele patru evanghelii, doar cele după Matei și după Luca oferă informații despre familia și strămoșii lui Isus. Cu toate acestea, datele din cele două evanghelii diferă în unele părți și au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanțele.
72
Ambele evanghelii spun că Isus este un fiu al tribului
Iuda
, urmașul regelui
David
; mergând mai departe, și al lui
Avraam
. Lista strămoșilor dintre David și Avraam este aceeași în ambele evanghelii, dar lista strămoșilor dintre David și Iosif este diferită.
Mai precis, Matei începe cu
Solomon
, continuă cu regii care au stat la cârma
Regatului Iudei
, listă care s-a terminat cu
Ioachim
(odată cu învingerea lui Iuda de către
Babilon
). Astfel, Matei afirmă că Isus ar fi urmaș al lui David.
După Luca, lista strămoșilor lui Isus este mult mai lungă, ea mergând până la
Adam și Eva
Fundal istoric
Articol principal:
Nașterea Domnului
Evanghelia după Luca
a precizat că Isus s-a născut în zilele lui
Irod cel Mare
, regele clientelar al Iudeii (Israelul de azi) din Dinastia Hașmoneilor, întronat de Senatul Roman. Irod cel Mare (care a domnit între anii 37 i.Hr.– 4 d.Hr.) era cunoscut pentru renovarea celui de-
al Doilea Templu din Ierusalim
și a zidurilor (inclusiv
Zidul de Vest
), construirea portului la Cezareea Maritima, a apeductelor, hipodromului, amfiteatrului fortăreței din Masada și fortăreței Herodium conform istoricului romano-iudeu
Iosephus Flavius
. Inițial, Irod a oferit suport generalului
Marc Antoniu
și reginei Egiptului ptolemeic
Cleopatra
în cel de-al doilea război civil final al Republicii Romane din anii 32-30 i.Hr., dar după înfrângerea lor și victoria dobândită de
Octavian Augustus
, proclamat ulterior împărat și instaurator al Principatului în anul 27 i.Hr., acesta i-a oferit sprijin și loialitate pentru a se menține la tron că vasal al Romei. Rolul său ca rege clientelar era acela de a menține rutele comerciale dintre Egipt și Siria că să asigure bună aprovizionare, să mențina autoritatea romană asupra iudeilor și să apere frontieră estică a Imperiului Roman de o potențială invazie din partea principalului inamic al romanilor,
Imperiul Part
din Iranul de azi. Irod era însă detestat de iudei pentru conducerea sa despotică, pentru impunerea taxelor și pentru că a construit trei temple dedicate împăratului Augustus. Evreii trăiau vremuri haotice și dezastruoase, ceea ce i-a determinat să-și dorească și mai mult venirea Mesiei care să-i elibereze de sub dominația romană. În anul 4 i.Hr. iudeii au condus o răscoala, iar generalul roman Varus a răstignit 2000 de iudei pentru a opri orice instigare de rebeliune la adresa Romei.
S-au format astfel patru secte,
Saducheii
Fariseii
Esenienii
și
Zelotii
. Aceștia se împotriveau taxelor impuse de Quirinius în provincia Iudeii în anul 6 d.Hr. și care a propus că iudeii să se înregistreze la recensământ.
Între timp, un preot, pe nume
Zaharia (rabin)
, din ceată preoțească a lui Abia, căsătorit cu
Elisabeta (mama lui Ioan Botezătorul)
, a fost vizitat în timpul unui ritual de tamaire la templu de către
Arhanghelul Gabriel
. Acesta i-a vestit că soția sa stearpa că "îi va naște un copil din Duhul Sfânt". Pentru că Zaharia nu l-a crezut, a fost pedepsit să devină mut până la nașterea copilului.
După șase luni, Îngerul Gabriel s-a dus în Nazaret, o așezare din Galillea, să o viziteze pe o femeie virgină,
Fecioara Maria
, logodită cu
Iosif din Nazaret
, un constructor de profesie (după cuvântul grecesc "tekton").
Acesta i-a vestit că va naște un prunc zămislit de
Duhul Sfânt
, care se va numi Isus și că va fi fiul lui Dumnezeu , va moșteni tronul strămoșesc al lui
David
și va conduce o împărăție fără de sfârșit. I-a vestit că și Elisabeta, rudă să, va naște un fiu. Maria a acceptat să fie zămislită de Dumnezeu. După câteva zile, și-a vizitat ruda, Elisabeta, și pe soțul ei, preotul Zaharia. După trei luni, Elisabeta a născut atunci și și-a numit fiul Ioan.
Maria s-a întors în Nazaret, aflată în cea de-a treia luna de sarcină. Matei scrie că atunci când Iosif a văzut-o, s-a simțit înșelat și a vrut să o alunge. Maria i-a spus că a fost zămislită de Duhul Sfânt, însă Iosif n-a crezut-o și a alungat-o, dar i-a făgăduit că va ține secret. Maria , după cutumele evreiești ale vremii, ar fi fost condamnată pentru adulter de comunitatea evreiască și lapidată, omorâtă cu pietre. Iosif a avut însă un vis prin care Îngerul Gabriel i-a confirmat vorbele Mariei și că fiul ei va mântui poporul evreu de păcate, conform profețiilor lui
Isaia
care a spus că "o fecioara îl va naște pe Mesia". Iosif și-a reprimit logodnica în locuința să și a acceptat să-i crească fiul care nu-i aparținea.
Nașterea
Articol principal:
Nașterea Domnului
Caravaggio, „Îngerul Gabriel vestind Mariei”
Luca scrie că în aceea perioadă împăratul Augustus a ordonat că toți locuitorii imperiului să participe la recensământ pentru înregistrarea proprietăților și averilor că romanii să aplice taxe în funcție de veniturile evreilor din provincia Iudeea, iar procedeul de recensământ a fost efectuat de
Publius Sulpicius Quirinius
, Legatul Siriei din anul 6 d.Hr. care a impus taxele. Recensământul a înfuriat evreii și mai ales secta zeloților căci era contrar legii evreiești și credințelor acestora și s-au revoltat la conducerea lui
Iuda din Galileea
conform lui Iosephus.
Quirinius a servit apoi ca guvenator al Siriei cu autoritate nominală asupra Iudeeii până în anul 12 d.Hr, când s-a întors la Roma ca asociat apropiat al lui Tiberius, viitor împărat roman.
Contrar evangheliei lui Luca, recensământul lui Quirinus a avut loc la 9 ani după moartea lui Irod cel Mare, care a fost contemporan cu nașterea lui Isus, neexistând astfel un consens între datele istorice și evanghelii. Quirinus nici nu era guvernator în timpul domniei lui Irod. Unii cărturari conservatori susțin că Quirinus a avut mai devreme atribuții de guvernator al Siriei și că s-a implicat în administrarea Iudeeii pe durata domniei lui Irod, servind astfel că un agent clandestin al Romei în care autoritatea imperială îi conferea încredere spre deosebire de Irod care era edomit. Nu există însă atestări istorice care să arate că romanii au taxat regatele clientelare, cum nici nu există vreo reacție violență a evreilor împotriva taxelor înainte de anul 6 d.Hr. Până la urmă, mulți cărturari au ajuns la concluzia că evanghelia lui Luca a comis pur și simplu o eroare cronologică, accidentală sau intenționată pentru a îndeplini profeția că Mesia se va naște la Betleem așa cum a prevestit
Mica
cu 700 de ani înainte.
Astfel, s-ar justifica plecarea lui Iosif și Mariei (atunci însărcinată) din
Nazaret
Galileea
, spre așezarea
Betleem
, din
Iudeea
, cunoscută ca cetatea și locul de naștere a lui David, unde trebuiau să se înscrie pentru recensământ.
Luca scrie că negăsind o camera liberă în hanuri, fiind toate aglomerate, un individ i-a găzduit într-un grajd, iar Maria l-a născut pe Isus pe iesle. Aceștia au fost vizitați de păstori care veneau de la câmp și le-a spus că l-au văzut pe un Înger care le-a vestit nașterea Mântuitorului cu mare bucurie.
La opt zile după naștere, cuplul și-au dus copilul să fie circumcis la Ierusalim. Simeon i-a așteptat și l-a binecuvântat pe prunc.
Matei scrie că
Magii de la răsărit
(mag= astrolog provenit din Persia, de religie zoroastriană, cititor în stele) au venit la Ierusalim, ghidați de o stea. Aceștia s-au dus la regele Irod, înalții arhierei și cărturari care erau tulburați de fenomenul astrologic. Aceștia au aflat că steaua semnifică vestirea nașterii unui nou rege al iudeilor. Irod s-a temut că va fi înlăturat, astfel i-a trimis pe magi să se ghideze după stea și să cerceteze, să afle detalii și să-l localizeze pe prunc.
Steaua de la Betleem
s-a mișcat înaintea lor până când s-a oprit deasupra grajdului unde se aflau Maria, Iosif și pruncul. Astronomii sustin ca Steaua" a fost probabil
conjuncția
planetelor
Jupiter
și
Saturn
din anul 7 i.Hr., o
Supernovă
din Galaxia Andromeda ,
Răsărit heliacal
Ocultație
. Jupiter (numit astfel de romani dupa regele zeilor panteonului roman) este consemnat de astronomii babilonieni ca MUL.BABBAR, steaua albă, care este un corp ceresc regal ce anunța vestirea nașterii unui nou rege.
Însă alți astronomi evidențiază că a fost o cometă, însăși Cometa Halley care a fost vizibilă în anul 12 î.Hr. Un alt obiect strălucitor, o supernova sau o altă cometă, a fost vizibilă timp de 70 de zile în anul 5 î.Hr., conform rapoartelor chinezești și coreene.
Unii cărturari se îndoiesc însă că steaua respectivă ar fi avut loc simultan cu nașterea lui Isus. Presupun ca povestea nașterii a căpătat o latura mitologică, ca la toți marii conducători și lideri asemeni lui Alexandru cel Mare. Având în vedere că Evanghelia lui Luca a fost scrisă la zeci de ani după moartea lui Isus, se presupune că povestea nașterii ar fi o invenție inspirată după monedele romane care îl înfățișează pe Augustus cu inscripții ca „Divi filius” (fiul zeului), iar pe o parte apare o stea strălucind, probabil cometa văzută în anul 44 î.Hr., cunoscuta și ca „cometa lui Cezar”, vizibilă chiar după asasinarea acestuia. Romanii au interpretat cometa ca un semn ca Cezar a plecat la stele și a devenit zeu, iar asta îl făcea pe succesorul și fiul sau adoptiv, Octavian, drept fiu de zeu.
Magii s-au închinat considerându-l pe prunc drept nou rege și i-au adus daruri:
aur
tămâie
și
smirnă
, folosite pentru ritualuri religioase. Aceștia nu s-au mai întors la Irod, ci au plecat în țară lor. Iosif a avut atunci un vis în care Îngerul l-a avertizat să plece cu pruncul și mama lui în Egipt și să locuiască acolo căci Irod plănuia să-l ucidă.
Irod, amăgit de magi, s-a mâniat și a trimis soldații să ucidă toți pruncii de parte bărbătească cu vârstă de sub doi ani din Betleem, îndeplinindu-se profeția lui
Ieremia
, care a prevestit că "Rahela își va plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată".
"Masacrul Inocenților" din
Evanghelia lui Matei
, foarte similară cu uciderea pruncilor evrei de parte bărbătească în Egipt la comanda faraonului din cartea Exodului din care pruncul Moise si viitorul eliberator al poporului evreu a fost salvat, nu este atestată istoric.
Irod, în paranoia sa, și-a ucis cei trei fii, chiar propria soție, propriul frate vitreg și a comis epurări, executând 300 de lideri militari conform lucrării istoricului Nicolas de Damascus , însă nicăieri nu e atestat un masacru al pruncilor. Cert e că Irod se temea de profeția că "Mesia" sau "Alesul" îl va detrona, așa cum speră populația iudaică.
Legenda pare preluată după practicile grecilor, și mai ales a spartanilor, care comiteau infanticidul ca o formă de control al nasteriilor, așa cum și romanii aveau dreptul să accepte sau să refuze pruncul prin a nu-l ridica de pe podea, lăsându-l să moară.
Singurul care atestă masacrul inocentilor este Macrobius, care a consemnat astfel "când a auzit că a omorât o parte din băieți de până la 2 ani și că Irod, regele iudeilor, a ordonat uciderea propriului sau fiu, împăratul Augustus a remarcat că este mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul sau. Dar mențiunea s-a făcut la 400 de ani de la moartea lui Irod.
Mulți biografi moderni cred că masacrul inocentilor din evanghelia lui Matei a fost o invenție inspirată după masacrul pruncilor din Cartea Exodului, Vechiul Testament.
Astfel, s-ar justifica plecarea Mariei și a lui Iosif cu pruncul în Egipt, unde au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să îndeplinească profeția lui
Osea
"din Egipt l-am chemat pe fiul meu".
Iosephus Flavius scrie că Irod a murit de o boală dureroasă și a fost înmormântat în mormântul special construit pentru el. Regatul clientelar al Iudeii a fost împărțit între succesorii săi, Irod Arhelaul, Irod Antipa, Filip Tetrarhul și Salome I.
Nimeni nu știe unde au locuit Maria și cu Iosif în Egipt, dar se presupune că în
Alexandria
unde se afla diaspora evreiască și populația grecească.
Egiptul, dominat de romani, era cea mai bogată provincie romană a imperiului datorită producției de grâu și cunoscând o dezvoltare urbană și economică. Alexandria încă a rămas după încheierea elenismului un mare centru de artă și filosofie, un loc prielnic că Isus să cunoască învățămintele grecești ale lui
Socrate
Platon
și
Aristotel
După câțiva ani de la moartea lui Irod, Maria, Iosif și Isus s-au putut întoarce în Nazaret, Galileea, acolo unde domnea Irod Arhelau.
Biblia
relatează că Isus nu a avut o
naștere
obișnuită. Încă înainte de naștere, mai mulți profeți din tradiția iudaică au prezis venirea lui Mesia. Ei, însă, susțineau că Mesia va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut într-un staul și petrecându-și viața ca dulgher. Înainte de nașterea sa, Biblia spune că o Fecioară din
Nazaret
, pe nume Maria, a fost vizitată de un înger, Gabriel/Gavril, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Isus și faptul că ea îi va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra ei, a „umbrit-o” și ea a rămas însărcinată, mit care se regăsește inclusiv in
mitologia greacă
și care abordează inseminarea femeilor de către zei. Aflând că și verișoara ei, Elisabeta, era însărcinată (soțul acesteia din urmă, preotul Zaharia, a fost vizitat și el de un înger care i-a prezis nașterea fiului său,
Ioan Botezătorul
), Maria s-a dus la ea. Când Elisabeta a aflat că Maria era însărcinată, l-a simțit brusc pe Ioan. În cele din urmă, Maria a fost dusă în Bethleem, unde era cetatea vestită în care, în tradiția iudaică, trebuia să se nască Mântuitorul lumii (Mesia).
Evreii care îl așteptau pe Mesia erau convinși că el va fi un personaj măreț și dinamic care va executa voința lui Dumnezeu aici pe pământ, cum ar fi să-i înlăture de la putere pe inamicii lui Dumnezeu într-un măreț tur de forță. A fost Isus așa? El a fost tocmai pe dos
mai degrabă decât să fie un războinic puternic care să alunge romanii din Țara Făgăduită, Isus a fost un predicator itinerant care s-a nimerit să încalce legea și a fost torturat și răstignit cu duritate de către dușmanii lui Dumnezeu. El s-a aflat cel mai departe de a fi Mesia.
Încerc să exemplific studenților mei reacția instinctivă a celor mai mulți evrei din primul secol cărora li se spunea că Isus a fost Mesia. Închipuiți-vă că cineva v-ar spune că David Koresh a fost atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. David Koresh? Individul din Waco care a fost omorât de FBI? Da, el este Domnul universului! Mă-ndoiesc.
73
Bart D. Ehrman
, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed
După
Celsus
(scriitor grec din sec. al II-lea d.Hr., a nu se confunda cu Aulus Cornelius Celsus) și
Toledot Yeshu
(colecție medievală de parodii anticreștine), tatăl lui Isus ar fi Iosif Pandera, identificat cu persoana istorică a soldatului roman de origine feniciană Tiberius Iulius Abdes Pantera, a cărui statuie se află la
Karl-Gelb-Museum
din
Bad Kreuznach
74
De altfel, opiniile lui Celsus au fost păstrate exclusiv în scrierea
Contra lui Celsus
a lui Origen, care îl și combate.
Sfântul Pavel
credea că
Sfântul Iosif
l-a conceput pe Isus,
75
„Iosif «nu a cunoscut-o pe»
Maria
«până când ea a dat naștere unui fiu»” (ea nu a rămas virgină, conform
Sfântului Matei
).
76
Isus s-a născut în condiții neobișnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, și de cei trei magi (în tradiția populară românească numiți
crai
) din răsărit, care în anumite tradiții creștine sunt numiți Gaspar, Melchior și Baltazar și care văzuseră steaua din
Bethleem
ce i-a condus la Isus. Aflând regele
Iudeei
Irod cel Mare
, despre nașterea lui Isus, și de teamă să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i
ucidă pe toți pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani
. Familia lui Isus s-a retras în
Egipt
, până la moartea lui Irod, și s-a întors în
Nazaret
după câțiva ani, conform cu
Matei
cap.
. Însă conform cu
Luca 2:1-40
, ei nu s-au dus în Egipt, ci fiind în Betleem pentru recensământ, s-au dus la Templu conform ritualului corespunzător nașterii, după care s-au întors în Nazaret.
Bart D. Ehrman
explică faptul că
Matei
și
Luca
sunt de acord că Isus s-a născut dintr-o fecioară, în Betleem, dar asupra detaliilor poveștii ei nu sunt de acord, unele diferențe dintre relatările lor neputând fi reconciliate.
77
Biblia îi numește
magi
sau
astrologi
dar nu ne spune exact câți au fost (nu precizează că au fost trei magi):
78
Iar dacă S-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim [...] Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă.
Matei 2:2
Matei 2:11
25 decembrie
Unii cercetători cum ar fi academicianul
Géza Vermes
propun ca data nașterii lui Isus corespunde probabil verii,
79
80
în orice caz între martie și noiembrie, conform Evangheliei după Luca.
81
Cu toate acestea Luca 1:26 poate fi văzut si în contextul întregului capitol, unde se poate înțelege că luna a 6-a nu se referă la luna a 6-a a
calendarului ebraic
elul
, ci la a 6-a lună a
sarcinii
Elisabetei
, în versetele 24-25 vorbindu-se de luna a 5-a a sarcinii.
82
Susținând această ipoteză vine și faptul că Evanghelia după Luca, în mod tradițional dar și în conformitate cu stilul ei literar, este considerată ca fiind dedicată
gentililor
, națiunilor, neevreilor (în special grecilor).
82
83
Conform tot lui
Géza Vermes
ideea că Isus s-ar fi născut pe 25 decembrie a fost introdusă de biserică în
secolul al IV-lea
, sub domnia lui
Constantin cel Mare
, pentru a înlocui o sărbătoare păgână celebrată pe acea dată (sărbătoarea lui Sol Invictus, menționată în Calendarul lui Filocalus din 354).
84
Această ipoteză a apărut încă din secolul al XII-lea în comentarii biblice siriace, fiind popularizată în secolele XVIII-XIX.
Cu toate acestea
Ipolit de Roma
menționează (lucrarea fiind atribuită lui) data de 25 decembrie ca fiind corespunzătoare nașterii lui Iisus în
„Comentariu la Daniel”
scrisă aproximativ între 202 și 211.
85
Căci prima venire al Domnului nostru în trup, când S-a născut în Betleem, a fost de 25 decembrie, miercurea, cât Augustus era în al 42-lea an [al domniei], dar de la Adam 5500 de ani. A pătimit în al 33-lea an al Său, pe 25 martie, vinerea, al 18-lea an al lui Tiberius Caesar, când Rufus și Roubellion erau consuli.
Cartea a 4-a 23.3
Menționarea lui Ipolit Romanul vine cu aproximativ 70 de ani înaintea oficializării cultului lui Sol Invictus
86
și cu aproximativ 150 de ani înaintea Calendarului lui Filocalus. Episcopul
Ioan
Gură de Aur
(secolul IV) specifică că în
Antiohia
data de 25 Decembrie era sărbătorită de mult timp ca și data nașterii lui Hristos. Mulți consideră, inclusiv membri ai Bisericii timpurii din jurul vremii lui Ipolit, că data de 25 decembrie a fost aleasă în contextul datei morții lui Iisus. Data morții lui Iisus este atribuită tradițional zilei de 14
Nisan
calendarului ebraic
, în funcție de ea făcându-se
calculele pascale
. Acaestă dată a fost echivalată datei de 25 Martie în
calendarul roman
, iar tradițional concepția lui Hristos a fost atribuită zilei morții sale, ceea ce dă în același timp si data tradițională a
Bunei Vestiri
(25 martie) dar și data
Crăciunului
, 9 luni mai târziu, pe 25 decembrie.
87
Copilăria și Tinerețea
Articol principal:
Anii pierduți ai lui Isus
În Evanghelia gnostică a lui Toma scrie că Isus a fost un copil obraznic, răufăcător, având puteri supranaturale, asemeni unui semizeu grec. Acesta a creat păsări vii din lut și i-a redat viață unui pește uscat. Acesta a făcut o masă îmbelșugată dintr-un singur fir de grâu. Îndoia scânduri pentru a-și ajuta tatăl la construirea unui pat. Cară apă în haina să.
Își blestemă tovarășii de joacă, transformându-se în cadavre. A ucis un copil pentru că i-a vărsat vasul cu apă. Pe un vecin morocănos care s-a certat cu Iosif și Maria l-a orbit.
Isus nu-și putea controla puterile de la Dumnezeu, iar Iosif îl pedepsea și învățătorul îl învață lecții cum să se poarte. Dar Isus se purta arogant și ajungea el să-i învețe pe alții.
A învățat să aibă empatie și să fie binevoitor. Și-a înviat un amic de joacă care a murit după ce s-a prăbușit de pe acoperiș, iar pe altul l-a vindecat după ce și-a tăiat piciorul cu un topor. Și-a vindecat fratele mușcat de șarpe, și pe ceilalți doi care au murit din alte cauze.
Acesta mai avea încă patru frați atestați de evangheliile canonice:
Iacov
Iosif
Iuda
și
Simeon
, precum și încă trei surori necunoscute. Nu este cunoscut dacă aceștia au fost născuți de Maria, ceea ce i-ar compromite statutul de Fecioara, sau dacă provin dintr-o căsătorie anterioară a lui Iosif, care a rămas văduv.
Luca scrie că părinții își duceau fiul anual la Ierusalim la sărbătorirea Paștelui evreiesc. Când a împlinit 12 ani (în aceea perioada, Augustus a murit, fiind succedat de Tiberius, ca nou împărat roman), Isus a rămas la Ierusalim, fiind pierdut de părinții săi. Aceștia l-au căutat până l-au găsit după trei zile în templu, în mijlocul învățătorilor și cărturarilor evrei, care îl ascultau și îl întrebau, Isus uimindu-i de modul cum cunoștea scripturile iudaice.
Încă de atunci, Isus și-a afirmat divinitatea și descendența din Dumnezeu, spunând că este în siguranță în templu, în "casa tatălui sau"
În Evanghelia gnostică a lui Iacov, familia lui Isus s-a ascuns pe dealuri de mania lui Irod Antipa și a fost găzduită de Elisabeta și fiul ei Ioan Botezătorul.
Nu sunt cunoscute alte detalii scrise despre Isus în afară de ce oferă evangheliile canonice și cele gnostice, de aceea, copilăria și tinerețea lui Isus rămân în continuare catalogate drept "anii neștiuți ai lui Isus".
Dar autori ca Louis Jacolliot, Swami Abhedananda, Levi H. Dowling si Nicolas Notovich susțin că Isus și-a petrecut tinerețea învățând și călătorind în Orient, în Tibet unde a studiat Budismul, încheierea suferinței prin renunțarea la dorința, ciclul morții și al renașterii, atingerea Nirvanei prin meditație, stil de viață monahal și percepte morale, sau în Persia unde a aprofundat învățăminte despre zoroastrism și a studiat concepte precum dualismul dintre bine și rău, mithraism, viață și judecată de după moarte, mesianismul, iad și rai, liberul arbitru, euharistia, inspirându-se după toate acestea pentru a-și răspândi mesajul în rândul evreilor, ceea ce a contribuit la crearea creștinismului după fundamente orientale. Acesta ar fi adaptat budismul din India, mithraismul din Persia și filosofia grecească din Egipt la mediul cultural evreiesc, alcătuind creștinismul. Însă toate aceste ipoteze n-au bază istorică, nici religioasă.
88
89
90
Botezul și Ispita în pustiu
Bautismo de Cristo
de Juan Fernández Navarrete
(c. 1567)
În Evanghelia lui Luca, în cel de-al al cincisprezecelea an al domniei împăratului roman
Tiberiu
( adică în anul 22 d.Hr. după anii de domnie 14-37 d.Hr.), când Pilat din Pont era procurorul Iudeii, Irod era tetrarh al Galileii, Filip era tetrarh al Iturei și al Trahnoitidei, iar Lisinas, tetrarh al Abilenei, iar Anna și Caiafa erau mari arhierei,
Ioan Botezătorul
, fiul rabinului Zaharia, și-a început predica în pustie.
Acesta trăia auster, se îmbracă cu haine din par de cămilă și mânca lăcuste și miere. Propovăduia botezul pentru pocăință și iertarea păcatelor. Boteza mulțimea în râul Iordan, iar aceștia își mărturiseau păcatele. Acesta le spunea vameșilor să nu facă mai mult decât ce este randuit, soldaților să nu asupreasca pe nimeni și insulta fariseii și saducheii ce veneau la botez pentru că fugeau de pedeapsa divină pentru păcatele lor. Populația îl consideră că fiind Mesia, însă el nega, spunând că el "botează cu apă, și că cel care vine va boteza cu Duh Sfânt și cu foc" și că "nu este vrednic să-i dezlege cureaua încălțămintei". Acesta îl mustră deseori pe Irod Antipa pentru că s-a însurat cu
Irodiada
, nevasta lui
Filip
, fratele sau, și îl condamnă pentru fărădelegile comise. Irod Antipa a fost desemnat ca rege clientelar al Galileii și Pereii de către Imperiul Roman. A construit proiecte la Sepphoris și Betharamphtha, precum și orașul Tiberias, în onoarea împăratului. Acesta a divorțat de prima să soție Phasaelis, fiica regelui Aretas al IV-lea de Nabatea, în favoarea Irodiadei, care s-a căsătorit anterior cu fratele lui, Irod al II-lea. Ioan Botezătorul îl acuză pe Irod pentru incest.
La vârstă de 30 de ani, Isus a venit la râul Iordan pentru a fi botezat de vărul sau, Ioan Botezătorul. Luca scrie că s-a deschis cerul și că s-a coborât Duhul Sfânt sub chip de porumbel, prin care Dumnezeu i-a spus că el este fiul sau iubit pentru care a binevoit. Ioan Botezătorul le-a spus celor doi ucenici, Andrei și Filip , că Isus este Mielul lui Dumnezeu și să-l urmeze.
Isus a început să propovăduiască și să plece în pustie unde a ținut post timp de 40 de zile, inspirându-se după Moise care a plecat pe Muntele Sinai să primească Decalogul, și după poporul evreu care a îndurat condiții aspre timp de 40 de ani, mergând în deșert.
Isus a flamanzit și a fost isipitit de trei ori de Satana. Prima oară, Satana l-a tentat să transforme pietrele în pâine, a două oară l-a suit pe un munte nalt unde i-a arătat toate imperiile și i-a propus să preia conducerea acestora, ar a treia oară la suit pe acoperișul templului și i-a spus să se arunce pentru a fi salvat de Dumnezeu. Dar Isus l-a refuzat de fiecare dată, arătându-și devotamentul față de tatăl său, Dumnezeu.
Predica în Galileea
Isus a mers pe lângă Marea Galileii unde s-a întâlnit cu Andrei și Simon Petru, care erau pescari. Acesta le-a zis să-l urmeze pentru a deveni "pescari de oameni". Apoi s-a întâlnit cu Iacov al lui Zevedeu și Ioan, fratele sau, tot pescari. Le-a cerut și acestora să-l urmeze. Apoi l-a recrutat pe Filip, care la rândul sau l-a adus și pe Natanael.
Luca scrie mai detaliat modul cum Isus l-a recrutat pe Simon Petru. Aflat lângă lacul Ghenizaret, Isus s-a întâlnit cu Simon pescarul, care era dezamăgit că n-a prins niciun peste. Isus i-a cerut să urce în barcă pentru a predică mulțimilor de acolo, apoi i-a cerut lui Simon să arunce mrejele în apă, pescuind o cantitate mare de pești, umplând ambele bărci. Isus i-a spus că va fi "pescar de oameni".
Ioan scrie că Isus s-a dus la o nuntă din Cana Galileii împreună cu mama sa, Maria , și cu ucenicii săi. Când vinul s-a terminat, Isus le-a cerut slujitorilor să umple vasele cu apă, iar apa s-a transformat în vin.
A mers în Capernaum pentru a ține predici. A citit cartea proorocului Isaia în față mulțimii, apoi a declarat că scriptura s-a împlinit și că el este "cel trimis să vindece cei zdrobiți cu inima, să propovăduiască robilor dezrobirea și celor orbi să le redea vederea, să-i elibereze pe cei apăsăți și să vestească anul plăcut al Domnului". Toți preoții și participanții din sinagogă s-au înfuriat și l-au scos afară din cetate că să-l arunce în prăpastie, dar Isus a reușit să se strecoare printre ei și să scape de furia comunității.
Marcu scrie că Isus a exorcizat un om posedat de Diavol și a vindecat-o pe soacra lui Simon de friguri. Vestea s-a împrăștiat și mulțimea de bolnavi și posedați de diavol s-a adunat la el pentru a-i vindeca. Atingea, alina și vindecă oamenii bolnavi de lepra. Isus evita să între în cetăți, preferând să predice în locuri pustii unde se aduneau mulțimi de oameni să-l asculte veniți chiar din toată Siria. Acesta le spunea că trebuie să se pocăiască și să se pregătească pentru Împărăția Cerurilor.
Când predică în fața fariseilor și învățătorilor, Isus a vindecat un om paralizat, iertandu-i păcatele. Fariseii și cărturarii l-au acuzat de blasfemie pentru că numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Dar Isus le-a spus "Ce este mai ușor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală și umblă?".
Apoi, Isus a fost invitat la un ospăț în casa lui Levi, alături de vameși. Fariseii și cărturarii i-au acuzat pe Isus și ucenici săi pentru că mănâncă și beau alături de vameși considerați "păcătoși" la aceea vreme de către populația iudaică. Isus a spus că nu a venit pentru sănătoși și cei drepți, ci pentru cei bolnavi și păcătoși.
Isus a ținut predici pe munte, transmițând că cei blânzi vor moșteni pământul, cei neîndreptățiți vor primi dreptate, cei milostivi se vor milui, cei prigoniți vor fi primiți în Împărăția Cerurilor, că cei din urma vor fi cei dintâi.
A condamnat furia, mania, uciderea, invidia, adulterul, sexul în afară căsătoriei, desfraul, minciuna, răzbunarea, susținând "întoarcerea obrazului celuilalt", "iubirea aproapelui și a vrăjmașilor", binecuvântarea celor care blestemă.
Și și-a învățat adepții și ucenicii rugăciunea "Tatăl Nostru".
Isus a devenit un adevărat revoluționar al vremii prin transmiterea unor asemenea mesaje motivaționale.
Aflat într-o sinagogă, a vindecat un om cu mâna uscată chiar în ziua de Sabat. Fariseii l-au învinuit pentru încălcarea poruncii a patra din Decalog pentru respectarea zilei odihnei. De atunci, fariseii, împreună cu irodianii, au plănuit anihilarea sa. Isus a recrutat alți ucenici, ajungând la doisprezece: Simon Petru, Andrei, Iacov al lui Zevedeu, Ioan, fratele lui Iacov, Filip, Bartolomeu, Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul și Iuda Iscarioteanul. Mama lui, Maria, alături de frații săi, au încercat să-l viziteze când era înconjurat de mulțime. Ucenicii i-au spus că îl caută, însă Isus le-a spus și a arătat spre mulțime că aceștia sunt "mama și frații săi", că oricine îndeplinește voia lui Dumnezeu este fratele, sora și mama lui Isus.
În predicile sale, a spus pilde precum cea a semănătorului, a fiului ratacit și a bunului samaritean. Aflat într-o corabie alături de ceilalți ucenici pe timpul unei furtuni pe mare, Isus a fost trezit de ucenici și a potolit furtună. Aceștia s-au întrebat cum de putea să supună marea și vântul. Ajuns pe țărm, l-a exorcizat pe un alt om posedat și chinuit de o legiune de demoni. Isus i-a lăsat pe acești demoni să iasă din om și să între în turmă de porci care s-au aruncat în prăpastie și s-au înecat în mare. Isus a înviat-o din moarte pe fiica lui Iair, și a vindecat o femeie bolnavă de curgeri de sange care s-a atins de haina sa.
La o întrunire cu ucenicii săi, i-a trimis să predice mai departe mesajul său, în perechi de câte doi, să nu ia nimic cu ei, nici hrană, nici traistă sau bani, ci doar un toiag, să îndemne mulțimea la pocăință și să exorcizeze pe cei posedați, iar pe cei bolnavi îi vindecau după ce-i ungeau cu undelemn.
Între timp, Ioan Botezătorul a fost arestat și întemnițat la comanda regelui Irod Antipa din cauza insultelor aduse Irodiadei, fosta soție a lui Filip, fratele lui Irod. Irodiada dorea că Ioan să fie ucis, dar Irod nu putea căci se temea din pricina popularității pe care o avea, înfricoșat de o altă potențială răscoala. Ba chiar îi ascultă predicile. Dar la aniversarea zilei sale de naștere, organizând un ospăț cu deregatorii și căpeteniile militare și alți mari nobili din Galileea, la comanda Irodiadei, fiica sa, Salomeea, a dansat seducător în față lui Irod. Irod i-a spus că va făgădui și îi va oferi orice dorește, chiar jumătate din regat. Salomeea i-a cerut aducerea capului lui Ioan Botezătorul. Irod a devenit ezitant, dar pentru că a făcut un jurământ în public, a ordonat decapitarea lui Ioan Botezătorul și aducerea să pe o tipsie Salomeeii și Irodiadei. Ucenicii săi i-au luat trupul și l-au inormantat, apoi i-au vestit lui Isus. Datorită miracolelor pe care le făcea , Isus era considerat drept noul Ilie sau Ioan Botezătorul readus la viață. Aflat în mijlocul mulțimii, Isus le-a cerut ucenicilor să le aducă de mâncare, neavând decât cinci pâini și doi pești. Isus le-a ordonat tuturor să se așeze și luând coșul cu cele cinci pâini și doi pești, le-a binecuvântat și le-a înmulțit, împărțind la 5000 de oameni.
Ucenicii s-au urcat într-o corabie și s-au aventurat pe mare până când a izbucnit o furtună. Aceștia l-au văzut pe Isus plimbându-se pe apă. Petru a coborât pe apă, dar s-a scufundat, însă Isus l-a apucat, mustrandu-l pentru lipsa de credință și urcând în corabie, a potolit furtună.
Isus a purtat conversații cu fariseul Nicodim privind Împărăția Cerească și posibilitatea nașterii pentru a două oară.
Într-o zi, aflat pe Muntele Măslinilor, în apropierea lui Isus au venit un grup de cărturari și farisei care i-au adus o femeie prinsă și acuzată de adulter, gata să o omoare cu pietre. Aceștia l-au întrebat dacă se cuvine să o lapideze, iar Isus a luat piatră și a strigat “Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatră în ea.” Toți cărturarii și fariseii au lăsat pietrele jos și au plecat. Isus a iertat femeia, spunându-i " Du-te, și să nu mai păcătuieșți.”
În altă zi, când era înconjurat de copii și spunea " Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora că aceștia este împărăția cerurilor", un tânăr bogat l-au întrebat pe Isus cum ar putea avea viață veșnică și acesta i-a spus că pentru a fi mântuit trebuie să respecte poruncile (Legea lui Moise). Tânărul i-a răspuns că le respectă de când se știe, fază la care Isus i-a impus condiția suplimentară să-și vândă toată avuția și să dea banii la săraci și astfel va avea o comoară în cer. Auzind, tânărul a plecat întristat, iar a Iisus a zis ucenicilor săi " Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intră în împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să între un bogat în împărăția lui Dumnezeu." Isus predică pentru prima oară conceptul egalității oamenilor în fața lui Dumnezeu.
Predica în Iudeea
Isus și apostolii săi au călătorit prin Iudeea, în drum spre Ierusalim. În orașul
Caesarea Philippi
, la nord de Marea Galileeii, au loc, conform evangheliilor lui Marcu și Matei, două evenimente marcante: mărturisirea de credință a lui Petru și Schimbarea la Față. La întrebarea „voi cine credeți că sunt?”, Simon Petru i-a răspuns „tu ești
Mesia
(unsul), fiul Dumnezeului cel viu”. Isus l-a binecuvântat pe Simon Petru pentru răspunsul său, schimbându-i numele din Simon în Petru (piatră), spunându-i că „pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui. Și îți voi da
cheile împărăției
cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.” În continuare Isus le-a spus ucenicilor că trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească, să fie ucis, și să învie a treia zi. Petru a căutat să-l oprească pe Isus, arătându-i că suferința poate fi evitată, însă Isus i-a spus să meargă în urma sa, certându-l pentru încercarea de a alege drumul cel mai comod: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze” (Mt 16,24). Episdodul următor, în relatarea lui Matei, este
Schimbarea la Față
În evangheliile lui Matei, Marcu și Luca, Isus merge împreună cu Petru și alți doi ucenici spre un munte. Matei descrie că Isus s-a schimbat la față, chipul sau lumina mai tare ca Soarele, iar veșmintele sale erau albe și strălucitoare, iar lângă el au apărut Moise și Ilie care vorbeau cu Isus. Luca scrie că Isus era în glorie deplină și că un nor strălucitor a apărut deasupra lor și o voce a spus "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L".
Schimbarea la față nu doar că oferea credibilitate identității divine a lui Isus că Fiu al lui Dumnezeu, dar îl identifica și că mesagerul lui Dumnezeu prin care acesta comunica cu omenirea.
Altă dată, după ce a spus o pildă, un grup de farisei l-au întrebat pe Isus dacă se cuvine să le plătească tribut românilor și Cezarului, iar Isus le-a cerut o moneda de un dinar cu chipul Cezarului și le-a spus: "Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu."
Isus a continuat să predice în Perea, să povestească parabole despre "Mielul rătăcit" , făcând referire la "Împărăția Cerurilor".
Adresându-se apostolilor , Isus afirmă: "Adevărat, vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice veți pierde pe pământ va fi dezlegat în ceruri". Discursul subliniază importanța umilinței și sacrificiului de sine că virtuți înalte în cadrul comunității anticipate.
Înainte să se apropie de Ierusalim, Marta și Maria, surorile lui Lazăr, un prieten drag lui Isus, îi vestesc acestuia că e bolnav. Isus vine la ele după patru zile, Lazăr murind și fiind înmormântat între timp. Isus se duce la mormântul sau, cere că piatră să fie dată la o parte de la intrare și după ce i-a poruncit mortului să iasă afară, Lazăr, acoperit de giulgiu, iese afară. Miracolul efectuat în public demonstra identitatea divină a lui Isus.
Este un moment pivotal care îi va aduce popularitatea și intrarea triumfală la Ierusalim.
Între timp, Sanhedrinul plănuia eliminarea lui Isus.
Caiafa se temea tot mai mult de popularitatea acestui "Mesia" că ar putea instigă la o răscoala și asta ar duce la încă o intervenție brutală și sângeroasă din partea romanilor, care în acel moment stăpâneau Iudeea.
O figura emblematică rar menționată este Maria Magdalena, că fiind una dintre discipolele lui Isus. Anterior, s-a crezut că era femeia adulteră care a fost iertată de Isus, însă istoricii actuali consideră că Maria era o văduva bogată care sponsoriza mișcarea lui Isus.
Evanghelia gnostică al Mariei cuprinde conversații dintre ea și Isus. Isus le spune ucenicilor să transmită mai departe mesajul sau în imperiu, dar ucenicii șovăiau și ea s-a ridicat și i-a încurajat. Petru se plângea că ea este cel mai iubit ucenic de către Isus. Apare chiar un paragraf în care Isus o sărută pe Maria Magdalena. Mulți cărturari au crezut că ar fi existat o relație intimă între cei doi, ba chiar că ar fi fost căsătoriți și ar fi avut un fiu secret, însă nu există dovezi istorice, nici tradiții și surse bisericești care sa demonstreze o relație intimă/sexuală între Isus și Maria Magdalena.
Patimile și moartea
Articol principal:
Răstignirea lui Isus
Cu o saptamana inainte de a fi condamnat, Isus si ucenicii sai au intrat in Ierusalim, intampinati triumfal de multimea de oameni ce purtau crengi de salcii. Isus, calare pe un asin, era intampinat ca un rege, iar acest fapt nu a fost deloc pe placul autoritatilor romane. Preoții Iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui preot
Caiafa
(pus în funcție de către administrația romană) i-au cerut lui
Pilat din Pont
să-l judece.
Pilat
deși a susținut că nu îl găsește vinovat de conspirație împotriva Romei, a acceptat execuția acestuia la cererea mulțimii instigate de către preoți. Judecata lui Isus este redată în mod profund diferit în evanghelii canonice diferite, cei mai mulți istorici consideră că relatarea este anistorică (fictivă), iar cel mai probabil Isus a fost condamnat fără niciun proces, rareori autoritățile romane țineau procese privind pe instigatorii la răzmeriță.
19
Conform analizelor unor relatări din
Biblie
, Isus ar fi fost executat prin răstignire în a XIV-a sau a XV-a zi din luna ebraică
Nisan
91
Analizat prin prisma teoriei unora că Isus ar fi fost răstignit într-o vineri de 14 Nisan,
Pilat din Pont
a fost prefectul
92
provinciei romane
Iudeea
între anii
26 d.Hr.
și
36 d.Hr.
și singurii ani în care 14 Nissan cade vinerea sunt
27
33
36
și, posibil,
31
, în funcție de când a fost vizibilă
Luna nouă
la
Ierusalim
Una din abordările posibile pentru a data moartea lui Isus este de a folosi calcule astronomice pentru a stabili data Paștilor. Aici dificultatea constă în faptul că al evreilor calendar nu era bazat pe calcule astronomice, ci pe observare directă. Este posibil să aflăm dacă Luna era într-o poziție observabilă dar nu și faptul că a fost în mod real văzută.
93
Așa cum sublinia
E. P. Sanders
, nu putem reconstitui condițiile atmosferice locale cu două mii de ani în urmă: „cronologia sinoptică nu poate fi confirmată de astronomie și nu poate fi nici infirmată de ea”.
94
Totuși, unii autori cum ar fi
Colin Humphreys
au încercat să confirme data răstignirii folosind această metodă, obținând data de 3 aprilie 33
95
sau de 1 aprilie 33.
96
97
Ziua de vineri ca zi de răstignire a lui Hristos este îndoielnică
98
deoarece el ar fi fost răstignit în ziua de după masa de
Paști
Marcu 14:12
Marcu 15:25
) și în ziua dinaintea mesei de
Paști
Ioan 19:14
). Prin urmare, nu se poate stabili ca fapt istoric în ce zi a fost răstignit Isus, deoarece mărturiile istorice se contrazic între ele în această privință. Nu cunoaștem nici ziua, nici anul,
98
dar Sanders consideră că la modul cel mai probabil Isus a murit în anul 30.
15
O soluție a acestei dileme se află în a accepta faptul că Ioan a schimbat intenționat data și ora morții lui Isus din motive teologice și anume pentru a-l prezenta drept
miel
de jertfă, jertfit simultan cu jertfirea mieilor din Templu.
99
În acest caz Evanghelia după Marcu, izvor istoric mai vechi decât Evanghelia după Ioan, ar fi mai de încredere decât izvorul istoric mai recent.
Musulmanii susțin că Isus nu a fost crucificat, ci a fost ridicat direct la cer.
100
101
102
Învierea
Articol principal:
Învierea lui Iisus
Paștile
(Pesah, în vechea ebraică) sunt o sărbătoare religioasă iudaică asociată cu legenda învierii lui Isus Hristos la trei zile după răstignirea sa din
Vinerea Mare
, ce marchează sfârșitul
Postului
Paștilor. Paștile sunt sărbătoarea cea mai sfântă din
calendarul creștin
, urmate de
Crăciun
, și sunt considerate
sărbătoare națională
în majoritatea țărilor cu tradiție creștină, cu excepția notabilă a
Statelor Unite
, unde este celebrată doar
Duminica Paștilor
(nu și
Lunea Paștilor
).
Lucrare
După
creștini
, Isus este
Mesia
și fiul lui Dumnezeu, care a adus
mântuire
umanității
prin
moartea
și
învierea
sa. Isus este considerat
profet
și
ascet
în
islam
, un
Mesia
fals în
iudaism
și
mandeanism
, drept o manifestare a lui
Dumnezeu
de către
bahá'í
, ca un
avatar
de către
hinduși
, ca un salvator și un aducător de
gnoză
de diferite
secte
gnostice
și ca un
Părinte spiritual
de către unii susținători ai
New Age
-ului.
Existența
Articol principal:
Isus cel istoric
O ediție din 1640 a
lucrării lui Josephus
, un evreu roman din primul secol care s-a referit la Isus.
103
104
Evangheliile creștine au fost scrise în mod primar drept documente teologice mai degrabă decât drept cronici istorice.
105
106
107
Totuși, întrebarea asupra existenței lui Isus ca persoană istorică trebuie distinsă de discuțiile privind istoricitatea anumitor episoade din evanghelii, a cronologiei pe care o redau ele și de problemele teologice privind dumnezeirea lui.
108
Un număr de izvoare istorice necreștine, cum ar fi izvoare evreiești și greco-romane au fost folosite în analizele istorice privitoare la existența lui Isus.
103
Aproape toți cercetătorii antichității sunt de acord că Isus a existat în mod real și consideră drept istorice evenimente cum ar fi botezul și răstignirea lui.
25
27
32
109
110
111
112
Robert E. Van Voorst
scrie că ideea lipsei de istoricitate a existenței lui Isus a fost mereu controversată și că ea nu a convins niciodată cercetătorii din mai multe discipline, iar istoricii antichității, la fel ca și cercetătorii biblici o privesc ca efectiv respinsă.
28
Referindu-se la teoriile asupra lipsei de existență a lui Isus,
Richard A. Burridge
afirma: „Trebuie să spun că nu cunosc niciun cercetător critic respectabil care să le mai afirme.”
30
Sursele necreștine folosite pentru a stabili existența istorică a lui Isus includ operele istoricilor romani din primul secol
Josephus
și
Tacit
103
113
Louis H. Feldman
, cercetător specializat în Josephus, afirma că „puțini s-au îndoit de autenticitatea” referinței lui Josephus la Isus din
Antichități Iudaice 20, 9, 1
iar ele au fost disputate doar de un număr redus de cercetători.
104
114
115
116
Bart D. Ehrman
afirma că existența lui Isus și răstignirea sa sunt atestate în multe surse, inclusiv Josephus și Tacit.
117
Existența istorică a lui Isus ca persoană reală este separată de orice discuție religioasă privind dumnezeirea lui Isus și de orice aspecte teologice referitoare la natura lui Isus de a fi atât uman cât și divin.
118
Marele ateu și om de știință
Richard Dawkins
separa în mod special problema existenței reale a lui Isus de atribuirea unor puteri supranaturale lui Isus și de acuratețea istorică a evangheliilor creștine.
119
Dawkins nu neagă existența lui Isus, deși nu crede că evangheliile ar fi izvoare istorice de încredere.
119
Această poziție o are de asemenea marele critic
G. A. Wells
, care obișnuia să susțină că Isus n-ar fi existat niciodată, dar și-a schimbat punctul de vedere și nu-i mai refuză existența reală.
120
În antichitate, existența lui Isus nu a fost negată de cei care s-au opus creștinismului, nici păgânii și nici evreii nu au pus la îndoiala existența sa.
121
122
Deși în
Dialog cu Trypho
, scriitorul creștin din al doilea secol
Iustin Martirul și Filozoful
a notat o discuție despre Hristos cu Trypho, cei mai mulți cercetători sunt de acord că Trypho este un personaj fictiv inventat de Iustin în scopurile sale literare apologetice.
123
124
125
În timp ce existau deosebiri teologice între creștinii primari cu privire la natura lui Isus (de exemplu
monofizism
miafizism
docetism
nestorianism
, etc.), ele erau dezbateri de teologie creștină, nu despre existența istorică a lui Isus.
126
127
Un număr extrem de redus de cercetători moderni afirmă că Isus n-ar fi existat, el fiind un punct de vedere minoritar și aproape toți cercetătorii consideră drept implauzibile teoriile conform cărora existența lui Isus ar fi fost inventată de către creștini.
108
110
112
Posteritate
Lucrarea lui Isus a avut un impact puternic asupra istoriei omenirii. Noua religie întemeiată,
creștinismul
, care la început făcea parte din
iudaism
, a avut mai mulți adepți decât oricare altă
religie
Învățăturile lui Hristos aveau la bază bunătatea, iubirea aproapelui (chiar și a dușmanului) care, deși apar și în cadrul religiei
iudaice
(cele două porunci ale lui Isus din
Matei 22:36-40
Marcu 12:29-31
și
Luca 10:26-28
sunt citate din
Levitic 19:18
și
Deuteronom 6:5
), au fost idei remarcabile pentru acea vreme. Din păcate, aceste idei nu au fost pe deplin aplicate în practică în secolele care au urmat, a se vedea: războaiele religioase între diferitele secte și biserici creștine, masacre barbare și persecuții împotriva
evreilor
[El a fost] un evreu, un evreu fariseu de tip galilean, unul care era plin de speranțele acelui timp și care credea că acele speranțe vor fi împlinite prin el. El nu a propus nimic nou și nici nu a depășit limitările naționale.
128
Abraham Geiger, Das Judenthum und seine Geschichte in zwölf Vorlesung
Craig A. Evans declară că prima frază din citatul de deasupra redă profetic concluziile cercetării moderne, iar a doua este dubioasă, polemică și apologetică.
128
Galerie de imagini
Leonardo da Vinci
Cina cea de Taină
din bazilica „Santa Maria delle Grazie”
Milano
Judecata lui Isus de către Pilat
Giovanni Battista Tiepolo
(Răstignirea lui Isus)
Coborârea în iad și Învierea (icoană rusească)
Isus Pantocrator, mozaic din
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol
(azi
Istanbul
Note de completare
Meier
scrie că anul nașterii lui Isus este
c.
7 sau 6
î.e.n.
Rahner
afirmă că consensul istoricilor este
c. 4 î.e.n
Sanders
susține și el
c. 4 î.e.n.
și se referă și el la consensul general.
Finegan
se bazează pe studiul vechilor tradiții creștine când susține c.
3 sau 2
î.e.n.
Papa Benedict al XVI-lea
susține și el
c. 4 î.e.n.
Cei mai mulți universitari estimează anul răstignirii lui Isus ca 30 sau 33 d.Hr.
10
Note bibliografice
Meier, John P. (
1991
).
A Marginal Jew: The roots of the problem and the person
. Yale University Press. p.
407.
ISBN
978-0-300-14018-7
Rahner 2004
, p.
732.
Sanders 1993
, pp.
10–11.
Finegan, Jack (
1998
).
Handbook of Biblical Chronology, rev. ed
. Hendrickson Publishers. p.
319.
ISBN
978-1-56563-143-4
Pollak, Sorcha (
22 noiembrie 2012
).
„Pope Benedict Disputes Jesus' Date of Birth”
TIME.com
. Accesat în
9 august 2023
Pope Benedict XVI (
2012
).
Jesus of Nazareth: The Infancy Narratives
. Bloomsbury Publishing. pp.
61–62.
ISBN
978-1-4081-9454-6
. Accesat în
9 august 2023
is therefore to be placed a few years earlier
Brown, Raymond E. (
1977
).
The birth of the Messiah: a commentary on the infancy narratives in Matthew and Luke
. Doubleday. p.
513.
ISBN
978-0-385-05907-7
Meier, John P. (
1991
).
A marginal Jew
: rethinking the historical Jesus
. New York: Doubleday. p.
407.
OCLC
1036674808
Jesus of Nazareth was born-most likely in Nazareth, not Bethlehem-ca. 7 or 6 B.C., a few years before the death of King Herod the Great (4 B.C.) ... He was dead by the evening of Friday, April 7, 30. He was about thirty-six years old.
Murphy, Catherine M. (
2007
). „Jesus's Birthplace and Hometown”.
The historical Jesus for dummies
. Hoboken, N.J., Chichester: Wiley
; John Wiley [distributor].
ISBN
978-0-470-16785-4
OCLC
212248041
In fact, most scholars think that Nazareth is probably where Jesus was born, too, because outside the infancy narratives in Matthew and Luke, all four gospels presume that he's a Galilean or Nazarene (see Mark 1:9 and 6:1; John 1:45–56 and 7:41–42; Matthew 13:54, 57; Luke 4:16, 23–24).
Humphreys, Colin J.; Waddington, W. G. (
1992
).
„The Jewish Calendar, a Lunar Eclipse and the Date of Christ's Crucifixion”
(PDF)
Tyndale Bulletin
43
(2): 340.
Charles R. Pellegrino
The Jesus Family Tomb
Wikidata
Q5765369
Cei patru evangheliști
Tetravanghel
(în Biblical Greek),
Wikidata
Q5852633
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
diferiți autori,
Noul Testament
(în Biblical Greek),
OL
26187042W
Wikidata
Q18813
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Iosephus Flavius
Ἰουδαϊκὴ ἀρχαιολογία
(în greacă veche), tradus de Thomas Lodge,
OL
137580W
Wikidata
Q1232616
Sanders, E. P. (
1993
).
The historical figure of Jesus
. London, New York, NY: Allen Lane
; Penguin Press. pp.
11, 249.
ISBN
978-0-7139-9059-1
OCLC
30112315
Potrivit papei Benedict al XVI-lea, Isus s-a născut de fapt cu câțiva ani înaintea datei de referință folosite în prezent, cel mai probabil între 6-4 î.Hr. -
Botezatu, Cristina (
7 aprilie 2012
).
„Papa Benedict al XVI-lea ȘOCHEAZĂ: Iisus s-a născut mai devreme, calendarul creștin este greșit!”
evz.ro
. Arhivat din
original
la
28 noiembrie 2012
. Accesat în
7 februarie 2025
Nick Squires -
Jesus was born years earlier than thought, claims Pope
Arhivat
în
28 martie 2014
, la
Wayback Machine
The Telegraph
, 21 noiembrie 2012
JESUS’ NATIVITY—Where Was Jesus Born? (And When?)
Arhivat
în
17 februarie 2013
, la
Wayback Machine
Biblical Archaeology Review
Martin, Dale.
13. The Historical Jesus
pe
. Yale Courses.
Martin, Dale.
„RLST 152 - Lecture 13 - Open Yale Courses”
The Historical Jesus
. Accesat în
6 februarie 2023
Savage, M.J.; Toy, Crawford H. (
2003
) [1893].
„The Man of Nazareth”
Jesus and Modern Life
(în engleză). Kessinger Publishing. p.
26.
ISBN
9780766174962
. Accesat în
7 februarie 2013
Strauss, David Friedrich (
2009
) [1836].
„Birth and Earliest Events of the Life of Jesus”
The Life of Jesus, Critically Examined
(în engleză). New York: Cosimo, Inc. p.
188.
ISBN
978-1-61640-317-1
. Accesat în
7 februarie 2013
Isbouts, Jean-Pierre (
2008
).
„Two. Herod and the Birth of Jesus”
Young Jesus: Restoring the "Lost Years" of a Social Activist and Religious Dissident
(în engleză). New York: Sterling Publishing Co. Inc. p.
60.
ISBN
978-1-4027-5713-6
. Accesat în
7 februarie 2013
The first sentence of the Gospel of Mark (
Mk 1:1
) includes Son of God and the term is also part of the
Nicene Creed
, the most widely used Christian creed.
Placher, William Carl (
1988
).
Readings in the History of Christian Theology: From its beginnings to the eve of the Reformation
. Philadelphia: Westminster John Knox Press. pp.
52–53.
ISBN
0-664-24057-7
„Persoanele Sfintei Treimi”
CrestinOrtodox.ro
30 mai 2012
. Accesat în
7 februarie 2025
In a 2011 review of the state of modern scholarship,
Bart Ehrman
(who is a secular agnostic) wrote: "He certainly existed, as virtually every competent scholar of antiquity, Christian or non-Christian, agrees" B. Ehrman, 2011
Forged
: writing in the name of God
ISBN 978-0-06-207863-6
. page 285
Robert M. Price
(an atheist who denies existence) agrees that this perspective runs against the views of the majority of scholars: Robert M. Price "Jesus at the Vanishing Point" in
The Historical Jesus: Five Views
edited by James K. Beilby & Paul Rhodes Eddy, 2009 InterVarsity,
ISBN 0-281-06329-X
page 61
Grant, Michael (
2004
).
Jesus
. London: Rigel Publications. p.
200.
ISBN
978-1-898799-88-7
OCLC
57470438
In recent years, 'no serious scholar has ventured to postulate the non historicity of Jesus' or at any rate very few, and they have not succeeded in disposing of the much stronger, indeed very abundant, evidence to the contrary.
Robert E. Van Voorst
states that biblical scholars and classical historians regard theories of non-existence of Jesus as effectively refuted.
Van Voorst, Robert E. (
2000
).
Jesus outside the New Testament
: an introduction to the ancient evidence
. Grand Rapids, Mich.: W.B. Eerdmans Pub. p.
16.
ISBN
978-0-8028-4368-5
OCLC
43286799
James D. G. Dunn "Paul's understanding of the death of Jesus" in
Sacrifice and Redemption
edited by S. W. Sykes (Dec 3, 2007) Cambridge University Press
ISBN 0-521-04460-X
pages 35–36 states that the theories of non-existence of Jesus are "a thoroughly dead thesis"
Burridge, Richard A.; Gould, Graham (
2004
).
Jesus now and then
. Grand Rapids, Mich.: William B. Eerdmans Pub. Co. p.
34.
ISBN
978-0-8028-0977-3
OCLC
54024131
There are those who argue that Jesus is a figment of the Church's imagination, that there never was a Jesus at all. I have to say that I do not know any respectable critical scholar who says that any more.
El judaísmo de Jesús no es cuestionado en la actualidad por ningún estudioso serio del Jesús histórico. Como escribe William Arnal («The cipher “judaism” in contemporary historical Jesus scholarship», en John S. KLOPPENBORG (ed.):
Apocalypticism, anti-semitism and the historical Jesus
pág. 24, «no contemporary New Testament scholar contests that Jesus was a jew». Véase, por ejemplo, el libro de Joseph Klausner:
Jesús de Nazaret
. Barcelona: Paidós, 2006,
ISBN 84-493-1834-3
, quien manifiesta de manera terminante «Jesús era judío, y siguió siendo judío hasta su último aliento» (pág.
469). Con igual claridad se expresa Edward Kessler, en
«Jesus the jew»
(artículo en BBC.co.uk): «One of the certain facts about Jesus was that he was a Jew. He was a child of Jewish parents, brought up in a jewish home and reared among jewish traditions. Throughout his life, Jesus lived among Jews and his followers were jews».
Bart D. Ehrman ha señalado que «una de las ironías del cristianismo primitivo es que Jesús mismo era un judío que veneraba al Dios de los judíos, observaba las costumbres judías, interpretaba la ley judía y tuvo discípulos judíos, que le consideraban el mesías judío» (Bart D. EHRMAN:
Jesús no dijo eso
. Barcelona: Ares y Mares, 2007,
ISBN 978-84-8432-852-0
; P. 233).
Un desarrollo amplio del tema, con referencia a las investigaciones de Geza Vermes, puede encontrarse en la red:
«Jesus the jew»,
artículo de Jonathan Went, en inglés.
Los autores de la llamada
tercera búsqueda del Jesús histórico
han hecho especial incidencia en el judaísmo de Jesús. Véase, por ejemplo: John Dominic Crossan (
Jesús, vida de un campesino judío
, 1994,
ISBN 84-7423-655-X
Jesús desenterrado
ISBN 84-8432-459-1
); Bart Ehrman (
Jesús, el profeta judío apocalíptico
, 2001,
ISBN 84-493-1027-X
); E.
P.
Sanders (
La figura histórica de Jesús
, 2000,
ISBN 84-8169-400-2
);
Geza Vermes
Jesús el judío: los manuscritos leídos por un historiador
, 1994,
ISBN 84-7669-213-7
La religión de Jesús el judío
, 1996,
ISBN 84-7979-201-9
); J.
P.
Meier (
Un judío marginal. Nueva visión del Jesús histórico
. I, II 1-2, III. Estella: Verbo Divino, 2001 ss.), entre muchos otros.
Dunn, James D. G. (
2003
).
Jesus remembered
. Grand Rapids, Michigan: W.B. Eerdmans. p.
339.
ISBN
978-0-8028-3931-2
OCLC
51978108
Brown 1994
, p.
964.
Carson, Moo
Morris 1992
, pp.
50–56.
Crossan 1993
, pp.
xi–xiii.
Fredriksen 1999
, pp.
6–7, 105–10, 232–34, 266.
Meier 1991
, pp.
68, 146, 199, 278, 386.
Meier 1994
, pp.
12–13.
Vermès 1973
, p.
37.
Maier, Paul L.
1991
).
In the Fullness of Time
. Kregel. pp.
1, 99, 121, 171.
Wright, N. T.
1998
).
The Meaning of Jesus: Two Visions
. HarperCollins. pp.
32, 83, 100–102, 222.
Witherington III, Ben (
1998
). „Primary Sources”.
Christian History
17
(3): 12–20.
ISSN
0891-9666
Există totuși și o mulțime de referințe despre Isus și la autori necreștini, atât romani cât și evrei, începând cu
Tacitus
Suetonius
sau
Plinius cel Tânăr
în corespondența sa cu
Traian
cf
. Alicia M. Canto,
«Textos históricos sobre Jesús de Nazareth»
(artículo en Celtiberia.net, del 8 de diciembre de 2005) deși în unele cazuri pot exista anumite îndoieli că este vorba de aceleași personaje evanghelice.
Houlden, James Leslie (
2005
).
Jesus
: the complete guide
. London: Continuum.
ISBN
978-0-8264-8011-8
OCLC
61302286
Prof. dr.
Şaban Ali Düzgün
, "
Uncovering Islam: Questions and Answers about Islamic Beliefs and Teachings
Arhivat
în
1 februarie 2009
, la
Wayback Machine
", Ankara: The Presidency of Religious Affairs Publishing, 2004
Numele lui Isus este menționat în mai multe versete din Coran cum ar fi: Sura 3 52-53, Sura 5 112-115
Sura 43, 57-67, 61. Și el (Isus, întoarcerea lui) va fi un semn pentru Ceas (Ziua Judecății); deci nu vă îndoiți în privința lui și urmați-mă pe mine, căci aceasta este o cale dreaptă!"
Sonn, Tamara; Williamsburg, Mary (
14 iunie 2004
).
A Brief History of Islam
. Malden, MA: Wiley-Blackwell. p.
209.
ISBN
978-1-4051-0902-4
Clark, Malcolm (
2004
).
Islam voor Dummies
(în engleză). Pearson Education. p.
294.
ISBN
90-430-0845-1
Arends, Inge (
2000
). „Isa”.
Islam van A tot Z
(în neerlandeză). Het Spectrum. p.
75.
ISBN
90-274-6529-0
„Koine Pronunciation 2012”
(PDF)
. www.biblicallanguagecenter.com.
Dragoș Mîrșanu,
A Historical Note on the Romanian Orthodox Spelling of the Name of Jesus: ‘Iisus’, Not ‘Isus’
(în limba engleză)
, Biblicum Jassyense 1, p. 149, Centrul de Studii Biblico-Filologice, Iași, 2010
Acesta este un punct de vedere ignorat de publicul larg dar deseori întâlnit în universitățile americane și acceptat de ele. Cf.
WHERE WAS JESUS BORN? (AND WHEN?)
, Biblical Archaeology Review. Citat: „We invited Steve Mason of Toronto’s York University to lay out the little-known but more widely accepted (there’s an oxymoron for you!) view that Jesus was born in Nazareth.”
Brown, Raymond Edward (
1999
).
The Birth of the Messiah: A Commentary on the Infancy Narratives in the Gospels of Matthew and Luke
(în engleză). Doubleday.
ISBN
978-0-385-49447-2
Meier, John P. (
1991
).
A Marginal Jew: The roots of the problem and the person
(în engleză). Doubleday.
ISBN
978-0-385-26425-9
Ehrman, Bart D. (
1999
).
Jesus: Apocalyptic Prophet of the New Millennium
(în engleză). Oxford University Press.
ISBN
978-0-19-512474-3
Bruce D. Chilton 'Recovering Jesus' Mamzerut', in: James H. Charlesworth (ed.),
Jesus and Archaeology
. 2006, p. 84-110; aici 95-96. Cf. Bruce Chilton, '
The Mamzer Jesus and His Birth
'.
Vezi
Aviram Oshri
de la
Institutul Arheologic Israelian
, 'Where was Jesus born',
Archaeology
58.6 (2005),
Rezumat
A.C.
„Sfanta Treime in Vechiul Testament si Noul Testament”
CrestinOrtodox.ro
. Accesat în
7 februarie 2025
George Ferguson, 1996
Signs & symbols in Christian art
ISBN 0-19-501432-4
pag. 92
Faptele Apostolilor 17, 5-9
Ciorănescu, Alexandru,
Dicționarul etimologic român
, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966
Academia Română,
Dicționarul explicativ al limbii române
, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
Bailly, A.
Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français
, Hachette, Paris, 2000
Panovf, Irina,
Romanian-English, English-Romanian Dictionary
, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982 (Ed. Lucman, 2002, 2004)
Biblia sau Sfânta Scriptură
, cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)
Mioara Avram,
Ortografie pentru toți
(ediția a doua)
, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2002
Eugen Munteanu,
Lexicologie biblică românească
(București: Humanitas, 2008), cap. 6:
Inconsecvență ortografică cu motivație confesională: I(i)sus H(ch)ristos
, pp. 487-505.
Citat: „Iisús v. Isús Sursa: DOOM 2 (2005) Isús/Iisús s. propriu m. Sursa: DOOM 2 (2005)”
Citat: „!Isus s. propriu m. sursa: DOOM 3 (2021)”
Cf. Ioana Vintilă-Rădulescu, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, București România, „Normă și norme în tradiția filologică românească”, p. 91,
Arhivat
în
11 noiembrie 2013
, la
Wayback Machine
Citat: „
1.2.
Prima ediție a dicționarului (DOOM
) se remarcase prin admiterea, la un număr relativ mare de cuvinte, a două sau chiar trei variante (lexicale, ortografice, ortoepice sau/și morfologice – cele sintactice sau frazeologice neformând obiectul dicționarului), separate prin bară oblică [ / ] și dispuse în ordinea preferinței normative. Această atitudine „tolerantă” a fost în general apreciată
și se regăsește într-o anumită măsură și în DOOM
, în condițiile care vor fi discutate în cele ce urmează.
Trebuie precizat însă că
majoritatea
variantelor admise în cele două ediții ale DOOM
nu
sunt
literare
, cum se afirmă în general, deoarece privesc mai ales cuvinte care
nu
aparțin limbii române literare actuale, fiind învechite, populare, regionale etc.”
Ofițeru, Andreea (
26 noiembrie 2021
).
„#10Întrebări - „Like", „fake-news" sau „gay" vor fi cuvinte românești. Ioana Vintilă-Rădulescu despre noul DOOM”
Europa Liberă România
. Accesat în
8 mai 2023
„Căutare”
DOOM
. Accesat în
25 ianuarie 2024
Știrbu, Mihai (
25 aprilie 2008
).
Hristos" sau "Cristos"?”
Jurnalul
. Accesat în
11 ianuarie 2026
Iesous 2424
Strong's Concordance with Hebrew and Greek Lexicon
, Netbible.org.
Harris, Stephen L.
Understanding the Bible.
Palo Alto: Mayfield. 1985.
Bart D. Ehrman (
1 martie 2006
).
Whose Word is It?: The Story Behind Who Changed The New Testament and Why
. A&C Black. p.
215.
ISBN
978-0-8264-9129-9
When Luke prepared his Gospel and used Mark as his source, it was not his intention simply to copy Mark for posterity. He planned to alter Mark in light of other traditions that he had read and heard about Jesus.
Genealogiile
Brown p. 236, Ehrman, p. 121;
recensământul
Brown p. 321, Ehrman, p. 118;
evenimentele de Paști
Ehrman, p. 277 și vezi
An Easter Challenge For Christians
de
Dan Barker
Ehrman, Bart D.
2004
).
The New Testament: A Historical Introduction to the Early Christian Writings
. New York: Oxford.
ISBN
978-0-19-515462-7
Brown, Raymond E.
(1997)
An Introduction to the New Testament
. Doubleday
ISBN 0-385-24767-2
Durant, Will
Caesar and Christ.
New York: Simon and Schuster. 1972
Ioan 1:1
Joseph A. Fitzmyer, The Gospel According to Luke I-IX. Anchor Bible. Garden City: Doubleday, 1981, pp. 499–500; I. Howard Marshall, The Gospel of Luke (The New International Greek Testament Commentary). Grand Rapids: Eerdmans, 1978, p. 158;
Ehrman, Bart (
2006
).
„Jesus, Judas, and the Twelve in the Gospel of Judas”
The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed
(în engleză). New York: Oxford University Press. p.
124.
ISBN
978-0-19-531460-1
. Accesat în
25 iulie 2010
This is because
as I indicated in an earlier chapter
Jews who were expecting a messiah were certain that he would be a great and dynamic figure who would execute God's will here on earth, such as by overthrowing God's enemies in a mighty act of power. And was Jesus like this? Quite the opposite
rather than being a powerful warrior who drove the Romans out of the Promised Land, Jesus was an itinerant preacher who had gotten on the wrong side of the law and been unceremoniously tortured and crucified by the enemies of God. He was the furthest thing imaginable from a messiah. I try to illustrate to my students the kind of gut reaction most first-century Jews had to this claim that Jesus was the messiah. Imagine that someone were to tell you that David Koresh was the almighty Son of God, the Savior of the world. David Koresh? The guy at Waco who was killed by the FBI? Yup: he's the Lord of the universe! Yeah, right.
van Amerongen (red.), Martin; Guépin, J.P. (
1989
). „De meest waarschijnlijke vader van Jezus”.
Sceptici over de Schrift
(în olandeză). Baarn: Anthos. pp.
17–36.
ISBN
978-90-6074-297-6
TIB(erius) IVL(ius) ABDES PANTERA, SIDONIA, ANN(orum) LXII(sexaginta duorum), STIPEN(diorum) XXXX(quadraginta), MILES EXS COH(orte) i(prima) SAGITTARIORUM H(ic) S(itus) E(st)
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Coogan, Michael (
2010
).
God and Sex. What the Bible Really Says
(în engleză) (ed. 1st). New York, Boston: Twelve. Hachette Book Group. p.
38.
ISBN
978-0-446-54525-9
. Accesat în
5 mai 2011
citează Romani 1:3, redat în română ca „Ea privește pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ce privește trupul,” (Cornilescu) sau „Despre Fiul Său, Cel născut din sămânța lui David, după trup,” (traducerea B.O.R.) și inconsistența lui Luca și a lui Matei, care trasează sămânța lui David prin Iosif, deși pretind ca Isus ar fi conceput de Dumnezeu.
Coogan (2010:39), e un citat din Matei 1:25, redat în română ca „Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Și el i-a pus numele Isus.” (Cornilescu) sau „Și fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.” (traducerea B.O.R.).
Bart Ehrman - The History of the Bible: The Making of the New Testament Canon
The Teaching Company, Lecția nr. 5.
Sfânta Evanghelie după Matei
:: Capitolul 2
Porter, Joshua Roy (
2004
).
Jesus Christ: the Jesus of history, the Christ of faith
(în engleză). New York: Barnes & Noble Books. p.
70.
ISBN
9780760765784
OCLC
64588687
If Luke's account has any historical basis, therefore, Jesus is likely to have born in the summer.
apud
Born on December 25th
, Jesuspolice.com.
Luca 1:26
se referă la anunțarea concepției lui Isus în luna a șasea, după calendarul religios ebraic (luna Elul, corespunzătoare cu august-septembrie); adăugând nouă luni obținem o naștere în mai sau iunie. Cf.
Born on December 25th
, Jesuspolice.com.
Vermès, Géza
2006
).
The Nativity: history & legend
(în engleză). New York: Doubleday. p.
91.
ISBN
9780385522410
OCLC
145939363
apud
Born on December 25th
, Jesuspolice.com.
S. Kent Brown.
„What do we know about "the sixth month" in the Infancy story?”
L. Michael White.
„LUKE'S AUDIENCE”
. PBS.
Vermès, Géza
2006
).
The Nativity: history & legend
(în engleză). New York: Doubleday. p.
3.
ISBN
9780385522410
OCLC
145939363
... December 25... This date was invented by the Western church - as late as the fourth century under the emperor Constantine - as a way to replace the pagan festival of the Unvanquished Sun, and is first attested, to be precise, in a Roman calendar in AD 334.
apud
Born on December 25th
, Jesuspolice.com.
Romanul, Ipolit (iulie 202 d.Hr.).
Comentariu la David
(PDF)
. p.
23.3 Cartea IV.
„Sol”
„De ce 25 Decembrie”
. Doxologia.
Korbel, Jonathan; Preckel, Claudia (
2016
).
„Ghulām Aḥmad al-Qādiyānī: The Messiah of the Christians—Peace upon Him—in India (India, 1908)”
. În Bentlage, Björn; Eggert, Marion; Krämer, Hans-Martin; Reichmuth, Stefan.
Religious Dynamics under the Impact of Imperialism and Colonialism
. Numen Book Series.
154
Leiden
Brill Publishers
. pp.
426–442.
doi
10.1163/9789004329003_034
ISBN
978-90-04-32511-1
. Accesat în
25 octombrie 2020
The Unknown Life Of Jesus Christ: By The Discoverer Of The Manuscript
by Nicolas Notovitch (Oct 15, 2007)
ISBN: 1434812839
Forged: Writing in the Name of God--Why the Bible's Authors Are Not Who We Think They Are
by Bart D. Ehrman (Mar 6, 2012)
ISBN: 0062012622
page 252 "one of the most widely disseminated modern forgeries is called
The Unknown Life of Jesus Christ
Felix Just, S.J., Ph.D
The Death of Jesus in Mark vs. John
Catholic-resources.org
Herry Vardaman,
A New Inscription Which Mentions Pilate as "Prefect,"
în:
Journal of Biblical Literature
81 (1962) 70-71.
C. Philipp E. Nothaft,
Dating the Passion: The Life of Jesus and the Emergence of Scientific Chronology
(200–1600) page 25.
E. P. Sanders,
The Historical Figure of Jesus
(Penguin, 1993) 285-286.
"The Date of the Crucifixion"
Arhivat
în
8 aprilie 2010
, la
Wayback Machine
, Colin Humphreys and W. Graeme Waddington, March 1985. American Scientific Affiliation website. Retrieved 17 January 2014.
Colin Humphreys
The Mystery of the Last Supper
Cambridge University Press 2011
ISBN 978-0-521-73200-0
, page 37
Staff Reporter (
18 aprilie 2011
).
„Last Supper was on Wednesday, not Thursday, challenges Cambridge professor Colin Humphreys”
International Business Times
. Accesat în
18 aprilie 2011
A fost Iisus crucificat într-o zi de Vineri?
Gotquestions.org.
Ehrman, Bart (
2010
).
„2. A World of Contradictions. An Opening Illustration: the Death of Jesus, in Mark and John”
(PDF)
Jesus, Interrupted: Revealing the Hidden Contradictions in the Bible (And Why We Don't Know About Them)
. HarperCollins e-books. p.
28.
ISBN
9780061173943
. Arhivat din
original
(PDF)
la
25 august 2011
. Accesat în
18 octombrie 2010
Why, then, did John—our latest Gospel—change the day and time when Jesus died? It may be because in John's Gospel, Jesus is the Passover Lamb, whose sacrifice brings salvation from sins. Exactly like the Passover Lamb, Jesus has to die on the day (the Day of Preparation) and the time (sometime after noon), when the Passover lambs were being slaughtered in the Temple.
Hughes, Aaron W.
2013
).
„The Quran: The Base Narrative”
Muslim Identities: An Introduction to Islam
New York
Columbia University Press
. p.
85.
ISBN
978-0-231-53192-4
JSTOR
10.7312/hugh16146.8
. Accesat în
24 octombrie 2020
Reynolds, Gabriel S.
(mai 2009).
„The Muslim Jesus: Dead or Alive?”
(PDF)
Bulletin of the School of Oriental and African Studies (University of London)
Cambridge
Cambridge University Press
72
(2): 237–258.
doi
10.1017/S0041977X09000500
JSTOR
40379003
. Arhivat din
original
(PDF)
la
17 iunie 2012
. Accesat în
24 octombrie 2020
Lanier, Gregory R. (mai 2016).
It Was Made to Appear Like that to Them:" Islam's Denial of Jesus' Crucifixion”
Reformed Faith & Practice: The Journal of Reformed Theological Seminary
Orlando, Florida
Reformed Theological Seminary
(1):
39-55
. Arhivat din
original
la
30 iunie 2019
. Accesat în
24 octombrie 2020
Blomberg, Craig L. (
2009
).
Jesus and the Gospels
: an introduction and survey
. Nashville, Tenn.: B & H Academic. pp.
431–436.
ISBN
978-0-8054-4482-7
OCLC
299703794
Josephus, Flavius; Whiston, William; Maier, Paul L. (
1999
).
The new complete works of Josephus
. Grand Rapids, Mich: Kregel Publications. pp.
662–663.
ISBN
978-0-8254-2924-8
OCLC
246106455
Wiarda, Timothy (
2010
).
Interpreting gospel narratives
: scenes, people, and theology
. Nashville, Tenn.: B & H Pub. pp.
75–78.
ISBN
978-0-8054-4843-6
OCLC
613962479
Turner, David L. (
2010
).
Matthew
. Grand Rapids, Mich: Baker Academic. p.
613.
ISBN
978-0-8010-2684-3
OCLC
844931162
Crossan, John Dominic (
1999
).
The birth of Christianity
: discovering what happened in the years immediately after the execution of Jesus
. Edinburgh: T & T Clark. p.
21.
ISBN
978-0-567-08668-6
OCLC
632328044
Powell, Mark Allan (
1998
).
Jesus as a figure in history
: how modern historians view the man from Galilee
. Louisville, Ky.: Westminster John Knox Press. pp.
168–173.
ISBN
978-0-664-25703-3
OCLC
39180965
Brown 1994
, p.
964.
Bockmuehl, Markus (
2001
).
The Cambridge companion to Jesus
. Cambridge: Cambridge Univ. Press. pp.
123–124.
ISBN
978-0-521-79678-1
OCLC
231937016
Dunn, James D. G. (
2003
).
Jesus remembered
. Grand Rapids, Michigan: W.B. Eerdmans. p.
142.
ISBN
978-0-8028-3931-2
OCLC
51978108
about once every generation someone reruns the thesis that Jesus never existed and that the Jesus tradition is a wholesale invention
Stanton, Graham N. (
2002
).
The gospels and Jesus
. Oxford: Oxford University Press. p.
145.
ISBN
978-0-19-924616-8
OCLC
612185017
Today nearly all historians, whether Christians or not, accept that Jesus existed.
van Voorst 2000
, pp.
39-53.
Josephus, Flavius (
1965
).
Josephus
. Cambridge, Mass.: Harvard Univ. Press. p.
496.
ISBN
0-674-99502-3
Van Voorst, Robert E. (
2000
).
Jesus outside the New Testament
: an introduction to the ancient evidence
. Grand Rapids, Mich.: W.B. Eerdmans Pub. p.
83.
ISBN
978-0-8028-4368-5
OCLC
43286799
Josephus, Flavius; Maier, Paul L. (
1994
).
Josephus, the essential works
: a condensation of Jewish antiquities and the Jewish war
. Grand Rapids, Mich.: Kregel Publications. pp.
284–285.
ISBN
978-0-8254-3260-6
OCLC
30544429
Ehrman, Bart D. (
2000
).
The New Testament
: a historical introduction to the early Christian writings
. New York: Oxford University Press. p.
248.
ISBN
978-0-19-512639-6
OCLC
954691828
Pannenberg, Wolfhart; Wilkins, Lewis L.; Priebe, Duane A. (
1977
).
Jesus, God and man
. Philadelphia: Westminster Press. p.
316.
ISBN
978-0-664-21289-6
OCLC
2373280
Dawkins, Richard (
2006
).
The God delusion
. London: Bantam Press. p.
122.
ISBN
978-0-593-05548-9
OCLC
70671839
Houlden, J. L. (
2003
).
Jesus in history, thought, and culture
: an encyclopedia
. Santa Barbara, Calif.: ABC-CLIO. p.
660.
ISBN
978-1-57607-856-3
OCLC
52109079
Rahner, Karl (
1975
).
Encyclopedia of Theology
. A&C Black. pp.
730–731.
ISBN
0-86012-006-6
Van Voorst, Robert E. (
2000
).
Jesus outside the New Testament
: an introduction to the ancient evidence
. Grand Rapids, Mich.: W.B. Eerdmans Pub. p.
15.
ISBN
978-0-8028-4368-5
OCLC
43286799
Helyer, Larry R. (
2002
).
Exploring Jewish literature of the Second Temple period
: a guide for New Testament students
. Downers Grove (Ill.): InterVarsity Press. p.
493.
ISBN
978-0-8308-2678-0
OCLC
469865869
Setzer, Claudia (
1994
).
Jewish responses to early Christians
: history and polemics, 30-150 C.E
. Minneapolis: Fortress Press. p.
215.
ISBN
978-0-8006-2680-8
OCLC
29792568
In
Chapter VIII
Trypho's statement: "But Christ —if He has indeed been born, and exists anywhere—is unknown, and does not even know Himself" refers to Christ, which Trypho (as other Jews) still awaited. Justin styled the conversation on
John 7:27
, with Trypho objecting to Jesus (who was from Galillee) being Christ given that the origins of Jesus were known, but those for Christ could not be, as the Pharisees said of Jesus in John 7:27: "we know this man whence he is: but when the Christ cometh, no one knoweth whence he is." References:
Testimony of the Beloved Disciple, The: Narrative, History, and Theology in the Gospel of John
by Richard Bauckham (Nov 1, 2007)
ISBN 0-8010-3485-X
page 232 &
Bible Knowledge Background Commentary: Matthew-Luke
by David C. Cook and Craig A. Evans (Feb 27, 2003)
ISBN 0-7814-3868-3
page 285, &
The Gospel According to John: An Introduction and Commentary
by Colin G. Kruse (Jun 2004)
ISBN 0-8028-2771-3
page 188 &
The Gospel of John: A Commentary
by Frederick Dale Bruner (Feb 22, 2012)
ISBN 0-8028-6635-2
page 485
Hindson, Edward E.; Caner, Ergun Mehmet (
2008
).
The popular encyclopedia of apologetics
. Eugene, Or.: Harvest House Publishers. p.
179.
ISBN
978-0-7369-2084-1
OCLC
183162213
Harvey, Susan Ashbrook (
2011
).
The Oxford handbook of early Christian studies
. Oxford: Oxford Univ. Press. p.
378.
ISBN
978-0-19-927156-6
OCLC
767958177
Abraham Geiger,
Das Judenthum und seine Geschichte in zwölf Vorlesung
, 117, citat de Joseph Klausner,
Jesus of Nazareth: His Life, Times, and Teaching
Londra, New York: Macmillan, 1925, p. 115 apud Craig A. Evans
„What are They Saying about the Historical Jesus?”
Acadia Divinity College, p. 4. Citat: „a Jew, a Pharisaic Jew of Galilean type, one who looked forward to the hopes held at the time and who believed that those hopes would be fulfilled in himself. He propounded nothing whatever that was new, nor did he transcend the national limitations.”
Bibliografie
Brown, Raymond E. (
1994
).
The Death of the Messiah: From Gethsemane to the Grave
: a Commentary on the Passion Narratives in the Four Gospels
. Anchor Bible reference library. Doubleday.
ISBN
978-0-385-19397-9
Carson, D. A.; Moo, Douglas J.; Morris, Leon (
1992
).
An introduction to the New Testament
. Grand Rapids, Mich.: Zondervan.
ISBN
0-310-51940-3
OCLC
24218222
Crossan, John Dominic (
1993
).
The historical Jesus
: the life of a Mediterranean Jewish peasant
. San Francisco: HarperSanFrancisco.
ISBN
9780060616298
OCLC
612129192
Fredriksen, Paula (
1999
).
Jesus of Nazareth, King of the Jews
: a Jewish life and the emergence of Christianity
. New York: Knopf.
ISBN
0-679-44675-3
OCLC
41326258
Meier, John P. (
1991
).
A marginal Jew
: rethinking the historical Jesus. The Roots of the Problem and the Person
. New York: Doubleday.
ISBN
0-385-26425-9
OCLC
316164636
Meier, John P. (
1994
).
A marginal Jew
: rethinking the historical Jesus. Mentor, Message, and Miracles
. New Haven, Conn.: Yale University Press.
ISBN
0-385-46992-6
OCLC
1006183894
Rahner, Karl
2004
).
Encyclopedia of theology: a concise Sacramentum mundi
. Continuum.
ISBN
978-0-86012-006-3
. Arhivat din
original
la
27 iulie 2020
. Accesat în
8 octombrie 2020
Sanders, E.
P.
1993
).
The Historical Figure of Jesus
. Allen Lane Penguin Press.
ISBN
978-0-14-192822-7
. Arhivat din
original
la
18 aprilie 2017
. Accesat în
8 octombrie 2020
van Voorst, Robert E
2000
).
Jesus Outside the New Testament: An Introduction to the Ancient Evidence
. Grand Rapids, MI: Eerdmans. p.
16.
The nonhistoricity thesis has always been controversial, and it has consistently failed to convince scholars of many disciplines and religious creeds… Biblical scholars and classical historians now regard it as effectively refuted
Vermès, Géza (
1973
).
Jesus the Jew: a historian's reading of the Gospels
. Minneapolis: Fortress Press.
ISBN
0-8006-1443-7
Vezi și
Isus din Nazaret în artă
Legături externe
A fost Isus Cristos un individ moral
Atei.ro
Documente necrestine despre existenta lui Iisus
Arhivat
în
30 aprilie 2013
, la
Wayback Machine
, 21 decembrie 2006,
Revista Magazin
Cine a fost cu adevarat Iisus?
Arhivat
în
11 iulie 2012
, la
Wayback Machine
, 26 decembrie 2001,
Revista Magazin
Izvoarele istorice ale vietii lui Iisus Hristos
, 6 iulie 2012,
CrestinOrtodox.ro
Cronologia vietii Mantuitorului
, 6 iulie 2012,
CrestinOrtodox.ro
Iisus în Islam
, 24 aprilie 2011, Carmen Gavrilă, Radio România,
Evenimentul zilei
Erori de procedură în procesul lui Iisus
Arhivat
în
13 octombrie 2011
, la
Wayback Machine
, 21 aprilie 2011,
Historia
Steaua de la Bethleem - Enigma nasterii lui Iisus
, 7 decembrie 2009, Marc Ulieriu,
Descoperă
Blasfemii literare
, 9 aprilie 2004,
Jurnalul Național
Pelerinaj în țara lui Iisus
Arhivat
în
14 august 2014
, la
Wayback Machine
, 9 aprilie 2009, Narcisa Elena Balaban,
Ziarul Lumina
Rudele după trup ale Mântuitorului Iisus Hristos
Arhivat
în
14 august 2014
, la
Wayback Machine
, 20 august 2012, Marius Nedelcu,
Ziarul Lumina
Începutul cinematografiei, marcat de subiectul vieții lui Iisus
Arhivat
în
14 august 2014
, la
Wayback Machine
, 14 aprilie 2009, Andreea Vieru,
Ziarul Lumina
Lucruri adevarate, mai putin cunoscute, despre viata lui Iisus Hristos
, 11 ianuarie 2014, George Titus Albulescu,
Ziare.com
Lectură suplimentară
Portal Creștinism
Ravasi, Gianfranco.
Biografia lui Iisus
: După Evanghelii.
Traducere din limba italiană de Smaranda Bratu Elia. București, Editura Spandugino, 2023, 329 p.
ISBN 9786306543137
Profeți menționați
în Coran
Adam
Idris (Enoh)
Nuh (Noe)
Hud
Salih
Ibrahim (Avraam)
Lut (Lot)
Ismail (Ismael)
Isaaq (Isaac)
Yaqub (Iacob)
Yusuf (Iosif)
Ayyub (Iov)
Shuayb
Musa (Moise)
Harun (Aaron)
Dhul-Kifl (Ezechiel)
Dawud
David)
Suleyman (Solomon)
Ilyas (Ilie)
Al-Yasa (Elisei)
Yunus (Iona)
Zakarya (Zaharia)
Yahya (Ioan Botezătorul)
Isa al-Masih (Isus Hristos)
Mahomed
Nașterea lui Isus
Persoane
Sfânta Familie
Pruncul Iisus
Maria
Iosif
Magii
Melchior
Gaspar
Baltazar
Alții
Păstorii
Irod
Loc
Betleem
Darurile Magilor
Aur
Tămâie
Smirnă
Narațiuni
Evanghelia după Matei
Matei 1
Matei 1:18
Matei 1:19
Matei 1:20
Matei 1:21
Matei 1:22
Matei 1:23
Matei 1:24
Matei 1:25
Matei 2:11
Adorația magilor
Evanghelia după Luca
Luca 2
Buna vestire la păstori
Corelate
Iesle
Steaua de la Betleem
Nașterea din Fecioară a lui Isus
Visele Sfântului Iosif
Fuga în Egipt
În artă
Satul de Crăciun
Biserica Nașterii Domnului
Sagrada Família
Practici
Advent
Crăciun
Colindatul de Crăciun
Refacerea scenei Nașterii Domnului
Irozi
Postul Crăciunului
Control de autoritate
BIBSYS
90053303
BNE
XX1724284
BNF
cb119392246
(data)
CiNii
DA11512117
GND
118557513
ISNI
0000 0001 2037 0699
KulturNav
9ef47cdc-471d-4863-9c7e-0f78bdfc05fb
LCCN
n79084784
LIR
598
LNB
000097693
MusicBrainz
bde40933-e89b-4f10-8e52-faa040c4cae4
NARA
559041
NCL
000386964
NDL
00565948
NKC
ola2002103454
NLA
35246449
NSK
000100031
ORCID
0000-0002-3680-7848
RSL
000008166
SELIBR
222130
SNAC
w628066c
SUDOC
027325636
ULAN
500344051
VIAF
141145970137232251241
WorldCat Identities
(via VIAF):
141145970137232251241
Adus de la
Categorii
Isus din Nazaret
Nașteri în anii 0 î.Hr.
Decese în anii 30
Apocalipticiști
Dumnezeu în creștinism
Întemeietori de religii
Lideri religioși creștini
Mesianism
Mitologie creștină
Mitologie islamică
Persoane deificate
Personaje citate în Divina Comedie (Infernul)
Personaje citate în Divina Comedie (Paradisul)
Profeți ai Islamului
Profeți în creștinism
Victime ale torturii
Zei creatori
Categorii ascunse:
Pagini semiprotejate
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută
Articole cu surse în limbi străine
Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română
Webarchive template wayback links
Pagini ce folosesc legături automate către ISBN
Articole cu surse în limba engleză (en)
Articole cu surse în limba neerlandeză (nl)
Articole cu formulări evazive
Articole care necesită citări suplimentare
Pagini cu note flexibile de dimensiune diferită
Articole Wikipedia cu identificatori BIBSYS
Articole Wikipedia cu identificatori BNE
Articole Wikipedia cu identificatori BNF
Articole Wikipedia cu identificatori CINII
Articole Wikipedia cu identificatori GND
Articole Wikipedia cu identificatori ISNI
Articole Wikipedia cu identificatori KULTURNAV
Articole Wikipedia cu identificatori LCCN
Articole Wikipedia cu identificatori LIR
Articole Wikipedia cu identificatori LNB
Articole Wikipedia cu identificatori MusicBrainz
Articole Wikipedia cu identificatori NARA
Articole Wikipedia cu identificatori NCL
Articole Wikipedia cu identificatori NDL
Articole Wikipedia cu identificatori NKC
Articole Wikipedia cu identificatori NLA
Articole Wikipedia cu identificatori NSK
Articole Wikipedia cu identificatori ORCID
Articole Wikipedia cu identificatori RSL
Articole Wikipedia cu identificatori SELIBR
Articole Wikipedia cu identificatori SNAC-ID
Articole Wikipedia cu identificatori SUDOC
Articole Wikipedia cu identificatori ULAN
Articole Wikipedia cu identificatori VIAF
Articole Wikipedia cu identificatori WorldCat-VIAF
Control de autoritate cu 24 de elemente
Articole Wikipedia cu control de autoritate
Isus din Nazaret
Adăugare subiect