Los Angeles - Wikipedia

Los Angeles are o formă inegală și acoperă o suprafață de 1,302 km2, dintre care 1,214 km2 de pământ și 88 km2 de apă. Orașul se întinde pe o suprafață de 71 km longitudinal și 47 km latitudinal. Perimetrul orașului este de 550 km.

Los Angeles are suprafețe drepte și suprafețe ce conțin dealuri. Cel mai înalt punct al orașului este de 1,547m pe Muntele Lukens, situat în partea de nord-est a văii San Fernando. Partea de est a Munților Santa Monica se întinde din centru până în Oceanul Pacific și separă bazinul Los Angeles de Valea San Fernando. Alte zone cu dealuri sunt Muntele Washington la nord de centru, părți estice cum ar fi Boyle Heights, districtul Crenshaw lângă Baldwin Hills și districtul San Pedro.

Râul Los Angeles, ce este în mare parte sezonier, este principalul canal de drenaj. A fost întărit de 51 de mile de beton de către Army Corps of Engineers pentru a servi drept canal pentru inundații. Râul începe în districtul Canoga Park, curge la est de Valea San Fernando pe lângă partea nordica a Munților Santa Monica și se întoarce spre sud prin centrul orașului, având gura de vărsare în portul din Long Beach la Oceanul Pacific. Râul mai mic, Ballona Creek se varsă în Golful Santa Monica la Playa del Ray.

Zona Los Angeles este foarte bogată în plante native, datorită diversității în habitat, incluzând plaje, zone umede și munți. Cel mai întâlnit element botanic este tufișul de coastă, ce acoperă părțile de coastă. Printre plantele native se numără: California poppy, matilija poppy, toyon, Stejarul Coast Live și Giant Wildrye. Multe dintre aceste specii native, precum floarea de soare Los Angeles, au devenit atât de rare încât sunt considerate protejate. Deși nu este considerat un nativ al zonei, copacul oficial al Los Angelesului este Copacul Coral (Erythrina caffra) și floarea oficială este Bird of Paradise (Strelitzia reginae). Palmierii Mexican Fan, Palmierii Canary Island și Palmierii California Fan sunt destul de întâlniți în Los Angeles, deși doar ultimul este nativ.

Los Angeles este o zonă cu risc seismic ridicat din cauza locației acestuia în Inelul de Foc al Pacificului. Instabilitatea geologica a produs numeroase falii, produse de aproximativ 10,000 de cutremure anual. Una dintre faliile majore este Falia San Fernando. Localizată la limita dintre Placa Pacificului și Placa Americii de Nord, se presupune că aceasta va fi sursa următorului mare cutremur din California de Sud. Printre cutremurele majore ce au lovit zona Los Angelesului sunt cutremurul din creasta de nord din 1994, cutremurul din 1987 Whittier Narrows, cutremurul San Fernando din 1971 lângă Sylmar și cutremurul Long Beach din 1933. Cea mai mare parte a cutremurelor sunt de intensitate scăzută și nu sunt resimțite. Bazinul Los Angeles și zona metropolitană sunt de asemenea în zona de risc. Câteva zone are orașului sunt de asemenea vulnerabile tsunamiurilor. Părți ale porturilor au fost distruse de valuri cauzate de cutremurul Valdivia în 1960.

Los Angeles are un climat Subtropical-Mediteraneean și primește precipitații anuale îndeajuns încât să nu aibă un climat semi-arid. Los Angeles are mult soare în timpul anului, cu o medie de numai 35 de zile cu precipitații anual. Media anuală a temperaturii în centru este de 19 °C: 24 °C în timpul zilei și 14 °C în timpul nopții. În cea mai friguroasă lună, ianuarie, temperatura de obicei se situează între 15 și 23 °C în timpul zilei și 7 și 13 °C în timpul nopții. În cea mai călduroasă lună, August, temperatura se situează de obicei între 26 și 32 °C în timpul zilei și în jur de 18 °C în timpul nopții. Temperatura trece de 32 °C timp de câteva zeci de zile pe an, de la o zi pe lună în aprilie, mai, iunie și noiembrie la trei zile pe lună în iulie, august, octombrie și cinci zile în septembrie. Temperaturile fluctuează în timpul zilei. Diferența dintre media minimă și media maximă este de peste 17 °C. Temperatura medie anuală a apei este de 17 °C, de la 14 °C în ianuarie la 20 °C în August. Orele cu soare totalizează mai mult de 3,000 pe an, cu o medie de 7 ore cu soare pe zi în decembrie la o medie de 12 ore cu soare pe zi în iulie.

Zona Los Angeles este și o zonă cu un fenomen specific unui microclimat, cauzând variații extreme a temperaturii. De exemplu, media maximă a temperaturii în iulie în Portul Santa Monica este de 24 °C în timp ce în Canoga Park este de 35 °C. Orașul, ca o mare parte din coasta de sud a Californiei, este subiectul unui fenomen climatic numit June Gloom în care sunt temperaturi de primăvară târzie/vară timpurie. Aceasta include cer încețoșat în timpul dimineții ce se transformă în cer senin imediat după amiază.

Centrul Los Angelesului are medie de 384,6 mm de precipitații anuale, dintre care multe cad iarna și primăvara (noiembrie - aprilie), în general în forma ploii mărunte, dar destul de des și sub forma ploii violente cu tunete în timpul furtunilor de iarnă. Coasta primește mai puțină ploaie, în timp ce munții primesc mai multă. Regiunea Văii San Fernando a Los Angelesului poate primi între 410 și 510 mm de ploaie pe an. Anii cu o medie ridicată de ploaie sunt destul de rari. Șablonul obișnuit este bimodal, cu o perioadă scurtă de ani secetoși (între 180 și 200 mm) urmați de unul sau doi ani cu ploaie care ridica media precipitațiilor. Zăpada este destul de rară în bazinul orașului, dar munții din interiorul orașului primesc de obicei zăpadă în fiecare iarnă. Cea mai mare cădere de zăpadă înregistrată în centrul Los Angelesului a fost de 5 cm în 1932. Cea mai mare temperatură înregistrată în centrul Los Angelesului a fost de 45 °C pe data de 27 septembrie 2010 și cea mai mică temperatura înregistrată este de -4 °C pe data de 22 decembrie 1944.

Din anul 3000 î.Hr., regiunea era ocupată de populația Hokan, care se ocupa cu pescuitul, vânătoarea de delfini și culesul semințelor sălbatice. Au fost înlocuiți de populația Tongva, vorbitoare a unei limbi uto-aztece, imigranți proveniți din Marele Bazin, alungați de secetă. Aceștia au coexistat cu triburile Chumash. Până în secolul al XVIII-lea, regiunea Californiei de astăzi era populată de 300.000 de nativi, iar bazinul Los Angeles era populat de 5.000 de nativi. După primul contact, europenii i-au denumit gabrielinos și fernandeños. Gabrielinos, adică Tongva, trăiau în așezări numite iyaanga, care înseamnă „loc de stejar otrăvitor”.

Din 1542 până în 1602, primii europeni care au vizitat regiunea au fost căpitanul Juan Rodríguez Cabrillo și căpitanul Sebastián Vizcaíno, reprezentanți ai Imperiului Spaniol aflați într-o expediție spre nord, de-a lungul coastei Pacificului. La 2 august 1769, Gaspar de Portolá și misionarul franciscan Juan Crespí au explorat regiunea. În 1771, călugărul franciscan Junípero Serra a organizat construirea sediului misiunii romano-catolice San Gabriel Arcángel.

În 1777, guvernatorul Felipe de Neve a instaurat controlul asupra provinciei spaniole Alta California prin construirea unor sate, numite „pueblos”, cu sprijinul prezidiului militar, pe fondul dezvoltării agriculturii și industriei. Acestea erau Santa Barbara, San Jose și Los Angeles, unde a impus Legile Indiilor, promulgate de regele Filip al II-lea al Spaniei în 1573. Aceste legi aveau să constituie temelia orașelor Los Angeles, San Francisco, Tucson și San Antonio.

La 4 septembrie 1781, un grup de 44 de coloniști, dintre care 22 de adulți și 22 de copii, din Sonora, cunoscuți drept „Los Pobladores”, au fondat pueblo-ul numit El Pueblo de Nuestra Señora la Reina de los Ángeles. Sistemul spaniol presupunea construirea unei piețe centrale deschise, înconjurate de o biserică fortificată, clădiri administrative și o rețea dreptunghiulară de străzi, lăsând spații pentru ferme și locuințe. În 1784 au avut loc primele ceremonii de căsătorie din Los Angeles. Între 1818 și 1822 au fost construite piața și biserica La Iglesia de Nuestra Señora de Los Ángeles. O nouă biserică a fost ridicată de guvernatorul Neve. În 1820, a fost stabilită ruta El Camino Viejo dinspre Los Angeles, peste munți, spre nord și spre partea vestică a văii San Joaquin.

În urma dobândirii independenței față de Spania în 1821, provincia Alta California a intrat sub controlul Mexicului. Nemaifiind supușii regelui, populația era cunoscută ca „ciudadanos”, cetățeni cu drepturi, supuși legii. Independența a adus avantaje precum creșterea economică. Practicile agricole și fermele de vite s-au extins datorită comerțului cu piei și seu. Los Angeles a fost separat de administrația Santa Barbara, iar un sistem de irigații care furniza apă dinspre râu a fost săpat.

În urma secularizării Californiei, în urma deciziei Congresului mexican din 1833, comerțul a devenit prosper. Terenurile bisericești au ajuns în posesia oficialilor guvernamentali, a fermierilor și a speculatorilor. În 1835, orașul Los Angeles a căpătat statutul de oraș din partea Congresului mexican, devenind oficial capitala provinciei Alta California, având o populație de 800 de locuitori. Populația orașului a crescut până în 1841 la 1.680 de locuitori. Investitori străini precum Jean-Louis Vignes cumpărau terenuri de 104 acri, unde plantau viță-de-vie pentru a produce vin. California de Sud a dezvoltat astfel o industrie a vinului, exportându-l spre nordul Californiei, Santa Barbara, Monterey și San Francisco.

În mai 1846, Războiul Mexicano-American a izbucnit. Pentru că Mexicul nu a putut apăra teritoriile nordice, California a devenit expusă invaziei. La 13 august 1846, comodorul Robert F. Stockton, însoțit de John C. Frémont și de militari ai Statelor Unite ale Americii, a cucerit orașul Los Angeles. Guvernatorul Pico a fugit în Mexic. Întreaga regiune a Californiei a intrat sub control militar american după semnarea acordurilor de la Cahuenga, la 13 ianuarie 1847, și a Tratatului de la Guadalupe Hidalgo, la 2 februarie 1848, în urma încheierii războiului. Los Angeles a fost încorporat ca oraș american la 4 aprilie 1850. Inclusiv denumirile spaniole ale străzilor orașului au fost schimbate în limba engleză. Fragmentarea etnică și culturală a orașului a continuat însă să se mențină până astăzi. Sub sistemul spaniol, locuințele elitelor înconjurau Plaza, centrul orașului, dar sub sistemul american, puterea elitelor s-a transferat spre periferie, în vreme ce centrul orașului era populat de minorități precum chinezi, italieni, francezi, ruși și mexicani.

În 1848, descoperirea aurului la Coloma a atras mii de mineri din Sonora, în nordul Mexicului, aflați în căutarea aurului. Mulți s-au stabilit în zona nordică a Pieței, cunoscută drept Sonoratown. Los Angeles era recunoscut ca „Regina comitatelor de vaci” pentru rolul său în aprovizionarea cu carne a minerilor din nord. În absența unui sistem juridic eficient, orașul a alunecat spre haos și infracționalitate. Regimente din New York au fost trimise să mențină ordinea în fața bătăușilor, huliganilor, jucătorilor escroci, proscrișilor și prostituatelor venite din San Francisco și din așezările miniere nordice, în căutarea îmbogățirii. Los Angeles a devenit unul dintre cele mai corupte și nelegiuite orașe din vestul Santa Fe. Mulți locuitori s-au opus stăpânirii americane recurgând la acte de banditism. În 1856, Juan Flores a amenințat cu o revoltă generală în sudul Californiei, dar a fost spânzurat la Los Angeles. Tiburcio Vásquez, devenit legendar în rândul populației mexicane pentru opoziția sa față de autoritatea americană, a fost capturat și spânzurat în același oraș în 1875. Între 1847 și 1870, rata omuciderilor a fost foarte ridicată, de 158 la 100.000 de locuitori, ceea ce însemna în jur de 13 crime anual. Mexicanii marginalizați erau împinși spre violență, în condițiile reducerii oportunităților economice și politice. Sub guvernatorul John Gately Downey, California a rămas de partea Uniunii în timpul Războiului Civil din 1861-1865.

O altă problemă majoră a fost reprezentată de violențele împotriva indienilor nativi, deportați, marginalizați și deposedați de proprietăți de autoritățile americane. Constituția Californiei a lipsit populația indiană de protecția legii, tratând-o ca pe o categorie fără personalitate juridică. În aceste condiții, un american nu putea fi adus în fața justiției pentru uciderea unui indian nativ sau pentru confiscarea proprietății acestuia. Scriitoarea și activista Helen Hunt Jackson a trăit în 1883 în așezările indiene din sudul Californiei, studiindu-le modul de viață. În romanul Ramona, publicat în 1884, ea i-a prezentat pe indieni ca meșteșugari și fermieri capabili și a consemnat abuzurile și suferințele la care erau supuși. Așezările indiene din sudul Californiei, inclusiv cele ale populației Tongva, au supraviețuit în parte datorită eforturilor sale. În prezent, mai trăiesc aproximativ 2.000 de indieni care încearcă să își păstreze stilul de viață și practicile tradiționale în rezervațiile culturale.

În 1870, populația orașului Los Angeles ajunsese la 5.000 de locuitori, iar în 1900 la 100.000. Orașul devenise un loc al oportunităților, capabil să îi îmbogățească rapid pe cei ambițioși. În 1869 a fost inaugurată prima linie ferată, Los Angeles & San Pedro, lungă de 34 km, între San Pedro și Los Angeles. Spre sfârșitul secolului au fost construiți peste 1.600 km de linii care legau orașul de Hollywood, Pasadena, San Pedro, Venice Beach, Santa Monica, San Bernardino, Long Beach, Santa Ana și Huntington Beach, sistem considerat atunci unul dintre cele mai bune din lume. În 1892 au fost descoperite zăcăminte de petrol în apropierea actualului Dodger Stadium. În secolul al XX-lea, Los Angeles a devenit un centru al producției petroliere, iar din 1923 furniza un sfert din producția mondială de petrol. În același timp, au fost construite canalizări și apeducte, care au asigurat alimentarea cu apă a orașului aflat într-un climat semiarid.

După 1900, populația a crescut la 102.000 de locuitori. În 1908, consiliul orașului a adoptat noi ordonanțe privind delimitarea zonelor rezidențiale și industriale. Activitățile industriale au fost interzise în cartierele rezidențiale, inclusiv hambarele, depozitele de cherestea, fabricile, depozitele de explozivi, instalațiile de gaz, forajele petroliere, abatoarele și tăbăcăriile. În aceste zone se admiteau doar apartamente, hoteluri și locuințe.

În 1910 a apărut Hollywoodul, iar la acea dată zece companii cinematografice operau deja în oraș. Din 1921, 80% din industria mondială a filmului era concentrată la Los Angeles. Veniturile generate de acest sector au susținut economia locală chiar și în timpul crizei economice mondiale. În 1930, populația ajunsese la 1 milion de locuitori. Odată cu creșterea orașului s-au dezvoltat și mediul de afaceri, și criminalitatea. O lume interlopă s-a format în aglomerația urbană, iar Departamentul de Poliție din Los Angeles a încercat să combată fenomenul. Totuși, corupția rămânea extinsă, afectând inclusiv primari și consilieri, care primeau mită de la prostituate, contrabandiști, interlopi și jucători. În 1932, orașul a găzduit Jocurile Olimpice, ceea ce i-a sporit notorietatea internațională. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Los Angeles a devenit un important centru al industriei maritime și aeronautice, producând nave de transport precum Liberty ship și Victory ship și găzduind sediile unor mari companii precum Douglas Aircraft Company, Hughes Aircraft, Lockheed, North American Aviation, Northrop Corporation și Vultee.

După război, orașul s-a extins până în San Fernando Valley. În anii 1950 și 1960 a fost dezvoltat sistemul autostrăzilor interstatale, ceea ce a favorizat extinderea suburbanelor. Los Angeles a devenit unul dintre cele mai electrificate orașe din lume.

În anii 1960, când populația depășea 2 milioane de locuitori, tensiunile rasiale au provocat revolte reprimate sângeros, soldate cu 34 de morți și 1.000 de răniți. În 1969, Los Angeles a intrat și în istoria tehnologiei, când primul mesaj ARPANET a fost transmis de la Universitatea Californiei din Los Angeles către SRI din Menlo Park.

În 1984, orașul a găzduit pentru a doua oară Jocurile Olimpice, boicotate de 14 țări comuniste. După 1990, populația depășea 3 milioane de locuitori.

Tensiunile rasiale au reizbucnit la 29 aprilie 1992, după difuzarea imaginilor în care patru polițiști îl capturau și îl băteau brutal pe Rodney King. Revoltele care au urmat au fost înăbușite cu intervenția Gărzii Naționale. Până la 2 mai, la Los Angeles au fost mobilizați 7.300 de polițiști, 1.950 de șerifi, 9.975 de soldați ai Gărzii Naționale, 3.300 de militari și 1.000 de agenți FBI. Bilanțul a fost de 63 de morți, 2.383 de răniți și 12.000 de arestări. În 1994, orașul a fost lovit de un cutremur de 6,7 grade pe scara Richter, care a provocat pagube de 12,5 miliarde de dolari și 72 de morți. Sfârșitul secolului al XX-lea a fost marcat și de scandalul Rampart, care a accentuat neîncrederea în poliție.

În 2002, localnicii au votat pentru păstrarea San Fernando Valley și Hollywood în componența orașului Los Angeles. În prezent, populația orașului este estimată la aproximativ 4 milioane de locuitori.

Sunt 841 de muzee și galerii de artă în Comitatul Los Angeles. Los Angeles are mai multe muzee pe cap de locuitor decât orice alt oraș din lume. Câteva muzee notabile sunt Los Angeles County Museum of Art (cel mai mare muzeu de artă din vestul Statelor Unite), Getty Center (parte a trustului J. Paul Getty Trust, cea mai bogată instituție de artă din lume) și Museum of Contemporary Art. Un număr semnificativ de galerii de artă sunt situate în Gallery Row și zeci de mii de oameni iau parte la lunarul ”Downtown Art Walk”.

Cel mai mare ziar în Engleză zilnic din zonă este Los Angeles Times. La Opinión este cel mai mare ziar zilnic în limba Spaniolă, The Korea Times este cel mai mare ziar zilnic în limba coreeană, iar The Los Angeles Sentinel este cel mai mare ziar zilnic al comunității Afro-Americane, având cei mai mulți cititori de culoare din vestul Statelor Unite. Investor's Business Daily este distribuit din sediul companiei din Los Angeles, ce sunt situate în Playa Del Rey.

De asemenea este un număr mare de ziare regionale mai mici, săptămânale și reviste, inclusiv Daily News (ce se concentrează pe știrile din San Fernando Valley), LA Weekly, Los Angeles CityBeat, L.A. Record (ce se concentrează pe știri din lumea muzicală din zona metropolitană a Los Angelesului) și Los Angeles Downtown News. Pe lângă ziarele majore, numeroase ziare locale servesc comunitățile în limba lor nativă, incluzând Armeană, Engleză, Coreeană, Persiană, Rusă, Chineză, Japoneză, Ebraică și Arabă. Multe orașe adiacente Los Angelesului au de asemenea ziarele lor zilnice, ce acoperă anumite cartiere din Los Angeles. Printre acestea se află The Daily Breeze (acoperind South Bay) și The Long Beach Press-Telegram.

Los Angeles și New York sunt singurele piețe media cărora le-au fost atribuite șapte alocații VHF.

Orașul are canale de televiziune majore precum și trei stații PBS. World TV activează pe două canale și zona are numeroase canale de televiziune în limba Spaniolă.

Los Angeles este casa celor de la Los Angeles Dodgers din Major League Baseball, Los Angeles Kings din National Hockey League, Los Angeles Clippers și Los Angeles Lakers din National Basketball Association, Los Angeles D-Fenders, o echipă deținută de cei de la Los Angeles Lakers și Los Angeles Sparks din Women's National Basketball Association. Los Angeles este de asemenea gazda celor de la USC Trojans și UCLA Bruins din NCAA, amândouă fiind echipe din Divizia I în Conferința Pacific-12. Los Angeles Galaxy și Club Deportivo Chivas USA din Major League Soccer sunt bazate în Carson.

Los Angeles este al doilea cel mai mare oraș după piața televiziunii din Statele Unite, dar nu are nicio echipă în NFL. Cea mai apropiată echipă este locată în San Diego și se numește Chargers. La un moment dat Los Angeles avea două echipe în NFL, Rams și Raiders. Amândouă au părăsit orașul în 1995, cei de la Rams mutându-se în St. Louis și cei de la Raiders întorcându-se la locația lor inițială în Oakland. Înainte de 1995, Rams au jucat pe Memorial Coliseum (1946-1979) și Raiders și-au jucat meciurile de acasă pe Memorial Coliseum din 1982 până în 1994.

De atunci, cei de la NFL și patronii unor cluburi din NFL, au încercat să readucă o echipă în oraș. Imediat dupa sezonul 1995 din NFL, patronul celor de la Seattle Seahakws, Ken Behring, a ajuns pâna la împachetarea lucrurilor pentru a pregăti echipa să joace pe Rose Bowl sub un nou nume și o nouă emblemă pentru sezonul 1996. Statul Washington au intentat un proces pentru a preveni mutarea. În 2003, comisarul de pe atunci al NFL, Paul Tagliabue, a declarat ca a crezut ca Los Angeles va avea să își creeze o nouă echipă, a 33-a franciză, după alegerea orașului Houston în ciuda Los Angelesului în runda de expansiune a ligii din 2002. În ciuda acestor eforturi și eșecul de a construi un nou stadion pentru o echipă din NFL, Los Angeles este așteptată să se întoarcă în ligă prin expansiune sau relocalizare. Pe data de 9 august 2011, consiliul din Los Angeles a aprobat planurile construirii stadionului Farmers Field, ce ar putea să devină casa unei echipe din NFL în viitor. Stadionul se estimează că va fi completat până în 2016.

Los Angeles a fost de două ori gazda Jocurilor Olimpice de Vară, în 1932 și 1984. Când a zecea ediție a Jocurilor Olimpice au fost găzduite în 1932, fosta 10th Street a fost redenumită în Olympic Blvd. Finalele Super Bowl I și VII au fost de asemenea găzduite de oraș, precum și multe dintre meciurile de la Cupa Mondială de Fotbal din 1994 printre care și finala. Los Angeles va găzdui Jocurile Olimpice Speciale Mondiale de Vară din 2015.

Los Angeles de asemenea are numeroase arene, printre care Dodger Stadium, Los Angeles Coliseum, The Forum, Staples Center, un complex sportiv și de entertainment ce de găzduiește de asemenea concerte și gale de decernare a premiilor precum gala Grammy. Staples Center de asemenea este casa celor de la Los Angeles Clippers și Los Angeles Lakers din NBA, Los Angeles Sparks din WNBA și Los Angeles Kings din NHL. A fost de asemenea casa celor de la Los Angeles Avengers din AFL, echipă ce nu a participat la revitalizarea ligii ce era în desfășurare la acea vreme.

Los Angeles Angels of Anaheim din Major League Baseball și Anaheim Ducks din National Hockey League fac parte din piața media a Los Angelesului și sunt bazate în Anaheim în comitatul Orange. Angels au început ca o echipă în expansiune în 1961 și au jucat la Los Angeles Wrigley Field iar apoi la Dodger Stadium după care s-au mutat la Anaheim în 1966. Ducks, care au jucat în Anaheim încă de la înființare în 1993, au fost prima deținuți de Disney și cunoscuți drept the Mighty Ducks of Anaheim, după un popular film Disney. Echipa a adoptat numele actual în 2006, la un an după ce Disney au vândut echipa.

Arhiepiscopul Romano-Catolic al Los Angelesului conduce cea mai mare arhidieceză din țară. Cardinalul Roger Mahony a supravegheat construcția Catedralei Cathedral of Our Lady of the Angels, ce s-a deschis în septembrie 2002 în centrul Los Angelesului. Construcția Catedralei a marcat o perioadă în care comunitatea Latino a fost cea mai mare de religie Catolică. Sunt numeroase biserici Catolice și parohii în Los Angeles.

Cu 621,000 de evrei în zona metropolitană (490,000 în oraș), regiunea are a doua cea mai mare populație de evrei din Statele Unite. Mulți din evreii din Los Angeles locuiesc acum în Westside și în San Fernando Valley, deși Boyle Heights și Nord-Vestul Los Angelesului au avut odată cea mai largă populație de evrei. Multe varietăți de iudaism sunt reprezentate în zonă printre care Reformantă, Conservatoare, Ortodoxă și Reconstrucționistă. Breed Street Shul în estul Los Angelesului, construită în 1923, a fost cea mai mare sinagogă la vest de Chicago în primii ani. (Nu mai este un loc sacru și este transformat în muzeu și centru comunitar.) Kabbalah Centre este de asemenea o prezență în oraș.

Los Angeles are o bogată și influentă tradiție Protestantă. Primul serviciu Protestant al Los Angelesului a fost o întâlnire Metodistă ținută într-o casă privată în 1850 și cea mai veche biserică Protestantă aflată încă în funcțiune a fost construită în 1867. La începutul anilor 1900 Bible Institute Of Los Angeles a publicat documentele ce au stat la baza mișcării Fundamentalismului Creștin iar Azusa Street Revival a lansat Penticostalismul. Aimee Semple McPherson a emis la radio în anii 1920 din Angelus Temple, casa celor de la International Church of the Foursquare Gospel și al lor Life Pacific College. Potter's House Christian Fellowship și Metropolitan Community Church au de asemenea originea în oraș. Primul mare succes al lui Billy Graham a venit în L.A. (în 1949) și miniștrii notabili care au legătură cu orașul sunt Robert P. Shuler, Charles E. Fuller, Gene Scott, Jesse Lee Peterson, și Solomon Burke. Biserici importante în oraș: First Presbyterian Church of Hollywood, Bel Air Presbyterian Church, First African Methodist Episcopal Church of Los Angeles, West Angeles Church of God in Christ, Second Baptist Church, Crenshaw Christian Center, McCarty Memorial Christian Church, și First Congregational Church. Los Angeles California Temple, al doilea cel mai mare templu administrat de The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, este Santa Monica Boulevard în districtul Westwood din Los Angeles. Dedicat în 1956, a fost primul templu mormon construit în California și a fost cel mai mare din lume când construcția a fost finalizată.

Regiunea Hollywood a Los Angelesului este de asemenea o zonă cu multe biserici și Celebrity Center of Scientology.

Deoarece Los Angeles are o populație multi-etnică mare, o varietate de credințe sunt practicate, incluzând Islam, Budism, Hinduism, Zoroastrianism, Sikhism, Bahá'í, numeroase Biserici Est-Ortodoxe, Sufism și altele. Imigranții din Asia spre exemplu, au format un număr semnificativ de congregație Budistă făcând orașul casa celei mai numeroase varietăți de Budism din lume.

Sunt trei universități publice localizate în interiorul orașului: California State University, Los Angeles (CSULA), California State University, Northridge (CSUN) și University of California, Los Angeles (UCLA).

Printre colegiile private din oraș se numără American Film Institute Conservatory, Alliant International University, Syracuse University (Los Angeles Campus), American InterContinental University, American Jewish University, The American Musical and Dramatic Academy – Los Angeles campus, Antioch University's Los Angeles campus, Biola University, Charles R. Drew University of Medicine and Science, Fashion Institute of Design & Merchandising's Los Angeles campus (FIDM), Los Angeles Film School, Loyola Marymount University (LMU este de asemenea parte a universității Loyola Law School din Los Angeles), Marymount College, Mount St. Mary's College, National University of California, Occidental College ("Oxy"), Otis College of Art and Design (Otis), Southern California Institute of Architecture (SCI-Arc), Southwestern Law School, și University of Southern California (USC).

Sistemul colegial comunitar consistă din nouă campusuri administrate de angajații districtului Los Angeles Community College: East Los Angeles College (ELAC), Los Angeles City College (LACC), Los Angeles Harbor College, Los Angeles Mission College, Los Angeles Pierce College, Los Angeles Valley College (LAVC), Los Angeles Southwest College, Los Angeles Trade-Technical College și West Los Angeles College.

Districtul Los Angeles Unified School deservește aproape tot orașul Los Angeles, precum și numeroase comunități învecinate, cu o populație de studenți de aproximativ 800,000. Dupa ce Propunerea 13 a fost aprobată în 1978, districtele școlare urbane au avut probleme considerabile cu finanțarea. LAUSD a devenit bine cunoscută pentru finanțarea slabă, suprapopulate și slab întreținute campusuri, deși cele 162 școli Magnet o ajută sa concureze cu școlile private locale. Multe secțiuni mici din Los Angeles sunt în Las Virgenes Unified School District. Los Angeles County Office of Education administreaza Los Angeles Country High School for the Arts. Sistemul Los Angeles Public Library administrează 72 de biblioteci publice din oraș. Enclavele zonelor neincorporate sunt deservite de ramuri ale County of Los Angeles Public Library, multe dintre care sunt la o distanță mică pentru rezidenți.

Orașul și restul zonei metropolitane Los Angeles sunt deservite de o rețea extinsă de autostrăzi. Texas Transportation Institute, ce publică anual un raport de mobilitate urbană, a clasat traficul din Los Angeles ca fiind cel mai aglomerat din Statele Unite în 2005 raportat la întarzierea anuală pe călător. Călătorul mediu în Los Angeles are parte de 72 de ore de blocaj în trafic pe an conform aceluiaș studiu. Los Angeles a fost urmat de San Francisco/Oakland, Washington, D.C. și Atlanta, (fiecare cu 60 de ore de blocaj). În ciuda aglomerației din oraș, media fiecărui navetist din Los Angeles este mai mică decât cea a celor din alte orașe mari, precum New York City, Philadelphia și Chicago. Media celor care fac naveta la muncă în Los Angeles în 2006 a fost de 29.2 minute, similară cu cea a celor din San Francisco și Washington, D.C.

Printre autostrăzile majore ce leagă Los Angeles de restul națiunii se află Interstate 5, ce se trece spre sud prin San Diego spre Tijuana în Mexic și la nord prin Sacramento, Portland și Seattle până la granița cu Canada. Interstate 10, cea mai sudica, est-vest, coastă spre coastă autostrada Interstate din Statele Unite, se desfășoară spre Jacksonville, Florida iar U.S. Route 101, ce merge spre California Central Coast, San Francisco, Redwood Empire și coastele Oregon și Washington.

Los Angeles County Metropolitan Transportation Authority și alte agenții administrează o rețea extinsă de autobuze, precum și linii de metrou pe teritoriul Comitatului Los Angeles, cu un număr combinat de 38,8 milioane de călători lunar așa cum figura în septembrie 2011. Majoritatea acestora (30,5 milioane) călătoresc cu autobuzul, a doua cea mai aglomerată rețea din țară. Liniile de metrou au o medie combinată de 8,2 milioane de călători pe lună. În 2005, 10,2% din navetiștii din Los Angeles au folosit o formă de transport public.

Rețeaua de metrou a orașului este a noua cea mai aglomerată din Statele Unite iar rețeaua de tramvai este a doua cea mai aglomerată din țară. Sistemul orașului include linii de metrou Roșii și Violet, precum și linii de tramvai Aurii, Albastre, Expo și Verzi. Liniile de Orange și Argintii sunt cele mai rapide linii de tranzit cu stopuri frecvente similare celor ale tramvaielor. Orașul este de asemenea central sistemului de navetiști Metrolink, ce leagă Los Angeles de toate comitatele vecine precum și multe suburbii.

Pe lângă serviciul de cale ferată administrat de Metrolink și Los Angeles County Metropolitan Transportation Authority, Los Angeles este deservit de trenuri de la Amtrak. Principala gară a orașului este Union Station situată la nord de centru.

Aeroportul principal în Los Angeles este Los Angeles International Airport (LAX). Este al șaselea cel mai aglomerat aeroport comercial din lume și al treilea cel mai aglomerat din Statele Unite. LAX a primit peste 61 de milioane de pasageri și 2 milioane de tone de încărcătură în 2006. LAX servește drept stație pentru United Airlines.

Alte aeroporturi majore:

 LA/Ontario International Airport, deținut de orașul Los Angeles. Deservește Inland Empire.
 Bob Hope Airport, cunoscut înainte drept Burbank Airport. Deservește San Fernando Valley și San Gabriel Valley.
 Long Beach Airport, deservește zona Long Beach/Harbor.
 John Wayne Airport of Orange County

Unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din lume este de asemenea localizat în Los Angeles, Van Nuys Airport (VNY).

Port of Los Angeles este localizat în Golful San Pedro în cartierul San Pedro, la aproximativ 32 km sud de centru. Cunoscut și sub numele de Los Angeles Harbor și WORLDPORT LA, complexul ocupă 30 km2 de pământ și apă pe o suprafață de 69 km lângă apă. Se unește cu Port of Long Beach.

Porturile Port of Los Angeles și Port of Long Beach formează împreună Los Angeles/Long Beach Harbor. Împreună sunt pe locul cinci în topul celor mai aglomerate porturi din lume, cu un comerț de peste 14,2 milioane TEU în 2008. Port of Los Angeles este cel mai aglomerat port de containere din Statele Unite și cel mai mare port pentru vase de croazieră de pe Coasta de Vest a Statelor Unite - Port of Los Angeles' World Cruise Center a deservit aproximativ 800,000 de pasageri în 2009.

De asemenea mai sunt și porturi mai mici, non-industriale pe coasta Los Angelesului. Portul include patru poduri: Vincent Thomas Bridge, Henry Ford Bridge, Gerald Desmond Bridge, și Commodore Schuyler F. Heim Bridge. Feribotul pentru pasageri din San Pedro până în orașul Avalon pe insula Santa Catalina este furnizat de Catalina Express.

Los Angeles este gazdă oamenilor din peste 140 de țări ce vorbesc 224 de limbi diferite. Enclave etnice precum Chinatown, Historic Filipinotown, Koreatown, Little Armenia, Little Ethiopia, Tehrangeles, Little Tokyo, și Thai Town sunt exemple de caracter poliglot în Los Angeles.

Potrivit recensământului din 2010, diversitatea rasială din Los Angeles era alcătuită după cum urmează: 1,888,158 Albi (49,8), 365,118 Afro-Americani (9,6%), 28,215 Nativi Americani (0,7%), 426,959 Asiatici (11,3%), 5,577 Oceanici (0,1%), 902,959 din altă rasă (23,8%) și 175,635 (4,6%) din două sau mai multe rase. Hispanicii sau Latino de orice rasă erau 1,838,822 (48,5%).

Albii non-hispanici erau 28,7% din populație în 2010, comparat cu 86,3% în 1940. Mexicanii formau cea mai mare entitate etnică a Latinilor cu 31,9% din populația Los Angelesului, urmați de Salvadorieni (6,0%) și Guatemalieni (3,6%). Populația Latino este răspândită în oraș și în zona metropolitană dar este concentrată în special în estul Los Angelesului, unde se află o comunitate de Mexicano-Americani și Central Americani stabilită de multă vreme.

Cel mai mare grup de Asiatici este cel al Filipinezilor (3,2%) și Coreeni (2,9%), ce și-au stabilit propriile lor enclave etnice - Koreatown în Wilshire Center și Historic Filipinotown. Chinezii, ce formau 1,8% din populația Los Angelesului, locuiau în special în afara orașului și în San Gabriel Valley în estul Comitatului Los Angeles, dar au o prezență notabilă și în oraș, în special în Chinatown. Chinatown și Thaitown găzduiesc de asemenea mulți Thai și Cambodgieni, ce alcătuiau 0,3% și 0,1% din populația Los Angelesului. Japonezii formau 0,9% din populația Los Angelesului și și-au stabilit cartierul Little Tokyo în centrul orașului iar o altă comunitate de Japonezi Americani semnificantă este localizată în districtul Sawtelle în vestul orașului Los Angeles. Vietnamezii formau 0,5% din populația Los Angelesului. Indienii formau 0,9% din populația orașului.

Orașul Los Angeles și zona sa metropolitană găzduiesc și multe persoane din Orientul Mijlociu precum Armenieni și Iranieni, ce locuiesc parțial în enclave precum Little Armenia și Tehrangeles.

Afro-Americanii au cea mai mare concetrație în sudul Los Angelesului, inclusiv în cartiere industriale precum Crenshaw și Watts. În 1970, biroul de recensământ a raportat populația orașului ca fiind 17,9% de culoare, 61,1% albi non-hispanici și 17,1% hispanici. Începând cu anii 1980, a fost un influx mare de imigrație din Mexic și America Centrală ce au depășit ca număr persoanele de culoare din sudul Los Angelesului. Sudul Los Angelesului, precum și comunitățile vecine precum orașul Compton care erau odată comunități predominant de culoare se transformă în comunități Hispanice.

Oceanicii formau 0,1% din populația Los Angelesului și erau stabiliți în sud-vestul Comitatului Los Angeles, în Long Beach și Carson, ce găzduiesc mii de Samoani Americani.

Cateva persoane notabile din Los Angeles: Cântăreața și dansatoarea Paula Abdul, actorii Jeniffer Aniston, Laura Dern, Harrison Ford și Gwyneth Paltrow și fostul membru al trupei One Direction, Zayn Malik. Printre personalitățile născute aici, se pot enumera:

• Earl Warren (1891 - 1974), avocat, om de stat;
• John Cage (1912 - 1992), compozitor, filozof al muzicii;
• Willis Lamb (1913 - 2008), fizician, Premiul Nobel pentru Fizică;
• Clifford Truesdell (1919 - 2000), om de știință;
• Robert Butler (n. 1927), regizor;
• John Drew Barrymore (1932 - 2004), actor;
• Barry Coe (1934 - 2019), actor;
• Virginia Trimble (n. 1943), astrofizician;
• John Paul DeJoria (n. 1944), antreprenor;
• Cher (n. 1946), cântăreață;
• Marc Okrand (n. 1948), lingvist;
• Jeff Bridges (n. 1949), actor;
• Charles Band (n. 1951), producător de film, regizor;
• Francesca Lia Block (n. 1962), scriitoare;
• Laura Dern (n. 1967), actriță;
• Clifton Collins Jr. (n. 1970), actor;
• Gwyneth Paltrow (n. 1972), actriță;
• Oscar De La Hoya (n. 1973), boxer;
• Frank Rubio (n. 1975), astronaut NASA;
• Allyson Felix (n. 1985), atletă;
• Katie Cassidy (n. 1986), actriță;
• Christen Press (n. 1988), fotbalistă;
• James Harden (n. 1989), baschetbalist.

Un așezământ Gabrielino din zonă a fost numit iyáangẚ (scris Yang-na de către Spanioli), ce se traduce prin ”locul otravit de stejar”. Yang-na a fost de asemenea tradus ca fiind ”valea fumului”. Datorită poziționării, bazării masive pe automobile și complexurilor portuare Los Angeles/Long Beach, Los Angeles suferă de poluare a aerului sub forma de ceață și fum. Bazinul Los Angeles și San Fernando Valley sunt susceptibile inversiunii atmosferice, ce presupune degajăriile de la mașini, avioane, locomotive, vase, manufactură și alte surse.

Sezonul de ceață și fum durează din mai până în octombrie. În ciuda altor orașe care se bazează pe ploaie pentru a curăța ceața și fumul, Los Angeles primește numai 380 mm de ploaie pe an: poluarea se acumulează pe durata mai multor zile consecutive. Datorită problemelor cu calitatea aerului Los Angeles și a altor orașe mari a condus la pasajul național pentru legislația mediului, inclusiv actul Clean Air. Mai recent, statul California a indicat națiunii să lucreze la limitarea poluării prin conducerea de vehicule cu emisii scăzute. Ceața și fumul sunt așteptate să scadă în anii următori datorită pașilor agresivi luați pentru reducerea acestora, ce includ mașini electrice și hibride, îmbunătățiri în tranzitul în masă și altele.

Numărul alertelor de ceață și fum de gradul 1 în Los Angeles s-a depreciat de la peste 100 pe an în anii 1970 pană la aproape zero în noul mileniu. În pofida îmbunătățirii, rapoartele anuale din 2006 și 2007 ale Asociației Americane a Plămânului a poziționat orașul ca fiind cel mai poluat din țară datorită poluării cu particule pe termen scurt și pe toată durata anului. În 2008, orașul a fost poziționat pe locul doi în clasamentul celor mai poluate orașe și din nou cu cea mai mare rată de poluare pe toată durata anului. Orașul și-a îndeplinit obiectivul de a atinge 20% din putere din surse regenerabile în 2010.

Asociația Americană a Plămânului în 2013 situează zona metropolitană ca având cea mai mare concentrație de ceață și fum din țară pe termen scurt și pe toată durata anului.

Precum celelalte orașe din America, Los Angeles a experimentat un declin major în criminalitate de la mijlocul anilor 1990 și a atins un minim record în 50 de ani de 314 omucideri în 2009. Aceasta însumează o rată de 7,85 la 100,000 de oameni - un declin major față de 1993, când s-a stabilit recordul de 21,1 la 100,000. Acesta a inclus 15 cazuri în care au fost implicați ofițeri ai poliției. Un caz a condus la moartea unui membru SWAT, Randal Simmons, primul în istoria LAPD.

Familia criminalității în Los Angeles a dominat crima organizată în timpul Prohibiției și și-a atins maximul în anii 1940 și 1950 ca parte a Mafiei Americane dar s-a degradat de atunci odată cu apariția numeroaselor găști de culoare și de Hispanici.

Potrivit LAPD, orașul găzduiește peste 45,000 de membri ale bandelor, organizați în 450 de bande. Printre ele se numără Crips și Bloods, amândouă fiind bande de stradă Afro-Americane ce iși au originea în sudul Los Angelesului. Benzile de stradă Latino precum Sureños, o bandă de stradă Mexicano-Americană și Mara Salvatrucha, ce conține membrii în special Salvadorieni, iși au originea în Los Angeles. 18th Street are o componență predominantă Latino dar este multietnică. Asta a condus la referirea orașului ca fiind ”Capitala Mafiotă a Americii”.