Radio - Wikipedia

Radio - Wikipedia
Sari la conținut
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune are
bibliografia
incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea
susținerii bibliografice
a afirmațiilor pe care le conține.
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultați
manualul de stil
și
îndrumarul
, apoi
dați o mână de ajutor
Acest articol a fost etichetat în
mai 2008
Antene radio
Radio: Evoluție, Tehnologie și Impact
Principii fizice și funcționare
Radiofonia se bazează pe emisia și recepția
undelor radio
, o formă de radiație electromagnetică cu frecvențe cuprinse între 30 Hz și 300 GHz. Procesul implică un
emițător
care generează oscilații electrice de înaltă frecvență (unda purtătoare), pe care se suprapune semnalul util (voce, muzică sau date) prin procesul de
modulație
(AM – modulație în amplitudine sau FM – modulație în frecvență). La recepție, aparatul radio captează unda prin antenă și o transformă, prin
demodulare
, înapoi în semnal audio sau digital.
Pionierii și disputa brevetelor
Deși Guglielmo Marconi este adesea creditat cu invenția radioului, în 1943, Curtea Supremă a Statelor Unite a recunoscut prioritatea brevetelor lui
Nikola Tesla
, stabilind că acesta deținea conceptele fundamentale înaintea lui Marconi. Alți cercetători au adus contribuții vitale:
Heinrich Hertz:
A demonstrat experimental existența undelor electromagnetice prezise de Maxwell.
Jagadish Chandra Bose
A pionierat utilizarea undelor milimetrice și a inventat detectorul cu cristal.
Lee de Forest:
Prin inventarea triodei (Audion) în 1906, a făcut posibilă amplificarea semnalelor radio slabe.
Secolul al XX-lea: Epoca de Aur și Securitatea Maritimă
Radioul a revoluționat siguranța pe mare; după dezastrul
Titanicului
din 1912, dotarea navelor cu stații radio a devenit obligatorie. Între 1920 și 1950, radioul a traversat „Epoca de Aur”, devenind principala sursă de divertisment și știri la nivel global. În timpul
Celui de-Al Doilea Război Mondial
, a servit ca instrument crucial de propagandă, dar și de rezistență (ex: transmisiunile
Radio Londra
).
Era Digitală și Viitorul
În prezent, radioul analogic (AM/FM) este concurat de tehnologiile digitale:
DAB (Digital Audio Broadcasting):
Oferă o calitate superioară a sunetului și eficiență spectrală.
Internet Radio:
Transmiterea fluxurilor audio prin protocol IP, eliminând barierele geografice.
SDR (Software Defined Radio):
Tehnologie unde componentele hardware tradiționale sunt înlocuite de software, permițând o flexibilitate imensă în comunicațiile moderne.
Surse bibliografice (Lucrări de referință)
Chirnside, Mark.
The Olympic-class ships: Olympic, Titanic, Britannic
. Tempus Publishing, 2004. (Pentru contextul comunicării maritime).
Aitken, Hugh G.J.
The Continuous Wave: Technology and American Radio, 1900-1932
. Princeton University Press, 1985.
Lodge, Oliver.
Signalling Across Space Without Wires
. The Electrician Printing and Publishing Co., 1898.
Istoria radioului
modificare
modificare sursă
Receptor radio cu tuburi, 1942
Două revoluții care au influențat enorm civilizația omenească au fost:
Revoluția industrială
Revoluția industrială a constituit un salt în modul de a imagina și implementa o invenție, precum de exemplu au fost mașinile (automobilele) pentru deplasare rapidă.
Revoluția informațională
Revoluția informațională, deși mai puțin cunoscută și recunoscută, a fost foarte importantă. Consecința cea mai importantă a revoluției electronice, a constituit-o apariția
radioului
. În primii ani de dezvoltare, comunicațiile radio au fost numite
telegrafie
sau
telefonie
fără fir
, expresii care nu au rezistat în timp, și care au fost înlocuite cu termenul generic
radio
Receptor radio cu 6 tranzistoare, 1960
Cea mai largă folosire a radioului o constituie
radiodifuziunea
, cu al său caz particular, și de mare amploare
televiziunea
. Totuși, domeniile principale ale radiocomunicațiilor, inclusiv cele spațiale, îl reprezintă în continuare radiotelegrafia și radiotelefonia. Un subdomeniu de largă prezență în radiodifuziune este constituit de tehnica redării cu înaltă fidelitate a sunetului.
Începuturile radioului s-au cristalizat în urma fenomenelor fizice, în special electrice, cercetate de pionierii acestei ramuri fascinante, cum ar fi
Ampère
Gilbert
Volta
Faraday
Maxwell
Kelvin
, sau
Cavendish
. Este unanim admis că primul care a fost în măsură să realizeze o emisie și o recepție de unde radio a fost fizicianul german
Heinrich Hertz
în
1887
, care s-a bazat pe propriile studii de fizică teoretică, la care s-au adăugat cele ale predecesorilor săi în special Maxwell.
Un alt pionier care a contribuit la dezvoltarea radioului, a fost fizicianul rus
Aleksandr Stepanovici Popov
, cu al său înregistrator de furtună,
1895
, care a realizat primele recepții sistematice, fiind și cel căruia i se atribuie inventarea antenei.
Guglielmo Marconi
, sistematizând datele de până la el, a oferit lumii, în
1896
primul sistem practic de emisie și recepție bazat pe undele electromagnetice, bazat pe aparatul lui Tesla. Ulterior, în
1943
, a fost recunoscută prioritatea savantului
Nicolae Tesla
asupra acestei invenții (
1893
)(Tesla: „Marconi e un băiat bun. Lasă-l să continue. Folosește 17 din patentele mele”).
Și totuși… SUA atribuie în 1865-1866 dr. Mahlon Loomis, un dentist din
Philadelphia
, realizarea primei transmisiuni fără fir, în statul Virginia de Vest prin eliberarea unui document oficial nr. 129971/30 iulie, și pune problema exploatării comerciale a fenomenului. Acestea au fost chiar înaintea experiențelor lui Hertz, și chiar a celebrului articol al lui Maxwell din revista
Philosophical Transactions
în anul 1865, care se intitula
“A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field”
În
1843
ia ființă primul serviciu telegrafic prin fir, între
Washington, D.C.
și
Baltimore
, după ideea pictorului american
Samuel Morse
, iar din acel moment nu a mai rămas de făcut decât suprimarea cablului electric, ceea ce s-a și întâmplat câțiva ani mai târziu. În anul
1870
J.C. Maxwell demonstrează matematic existența undelor electromagnetice și posibilitatea acestora de a se propaga cu viteza luminii (300.000
km/s), întărind astfel ipoteza (nouă la vremea ei), că și lumina este tot o oscilație electromagnetică. În sfârșit,
Guglielmo Marconi
reușește pentru prima dată să transmită o telegramă de 26 de cuvinte între
Glacebay
Canada
și
Poldhor
Anglia
(3122
km), punând astfel bazele unei realități,
radiocomunicațiile
Un semnal radio cu amplitudine AM și FM
Funcționare
modificare
modificare sursă
Undele sonore sunt transformate de un
microfon
în
impulsuri
electrice. Acestea sunt suprapuse pe o undă radio (undă purtătoare), generată de un
oscilator
. Unda radio combinată (modulată), este difuzată de o
antenă
montată pe un stâlp de transmisie.
Unda radiodifuzată este detectată de un
radioreceptor
acordat pe frecvența undei purtătoare. În receptor, impulsurile electrice ale undei sonore sunt separate de cele purtătoare cu ajutorul unui
demodulator
, amplificate și transformate din nou în unde sonore, de un
difuzor
Echipament
modificare
modificare sursă
În realizarea unei transmisii radio intervin două tipuri de echipamente: echipament de emisie și echipament de recepție.
Echipament de emisie
modificare
modificare sursă
Echipamentul de emisie are rolul de a emite în eter informația utilă. Acesta, preia informația de voce sau alta sursă, printr-un microfon, o aplica unui amplificator pentru ai amplifica semnalul, iar apoi semnalul este direcționat către un modulator. Aici are loc un amestec al semnalului util, cu un semnal de radiofrecvență, provenit de la un oscilator local. Din acest etaj, semnalul este injectat în etajul de radiofrecvență și apoi direct în antenă.
Echipament de recepție
modificare
modificare sursă
După ce semnalul a fost astfel transformat în radiație electromagnetică, intervine al doilea tip de echipament, cel mai cunoscut, și anume echipamentul de recepție sau mai pe scurt radioul. Aici, semnalul captat de antena receptorului, este demodulat, și apoi transmis unui amplificator de joasă frecvență.
Difuzorul
este ultimul element care mai intervine între radioreceptor și urechea umană.
După tipul de modulație al undei electromagnetice, întâlnim două tipuri de modulație. Această frecvență modulatoare este asigurată de oscilatorul local al echipamentului din care face parte. Întâlnim
Modulație de amplitudine
AM
- din eng.
mplitude
odulation), și
Modulație în frecvență
FM
- din eng.
requency
odulation).
Frecvențe radio
modificare
modificare sursă
Spectrul de
frecvențe radio
(spectrul radio) reprezintă acea porțiune a spectrului electromagnetic ce cuprinde undele ale căror frecvențe sunt cuprinse între 1 Hz și 3000 GHz.
Conform Regulamentului radiocomunicațiilor al Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT), spectrul de frecvențe radio se împarte în 12 game de frecvențe:
ELF
- de la 3 Hz la 30 Hz (din eng.
xtremely
ow
requency - frecvențe extra joase),
SLF
- de la 30 Hz la 300 Hz (din eng.
uper
ow
requency - frecvențe super joase),
ULF
- de la 300 Hz la 3000 Hz (3 kHz) (din eng.
ltra
ow
requency - frecvențe ultra joase),
VLF
- de la 3 kHz la 30 kHz (din eng.
ery
ow
requency - frecvențe foarte joase),
LF
- de la 30 kHz la 300 kHz (din eng.
ow
requency - frecvențe joase),
MF
- de la 300 kHz la 3000 kHz (3 MHz) (din eng.
edium
requency - frecvențe medii),
HF
- de la 3 MHz la 30 MHz (din eng.
igh
requency - frecvențe înalte),
VHF
- de la 30 MHz la 300 MHz (din eng.
ery
igh
requency - frecvențe foarte înalte),
UHF
- de la 300 MHz la 3000 MHz (3 GHz) (din eng.
ltra
igh
requency - frecvențe ultra înalte),
SHF
- de la 3 GHz la 30 GHz (din eng.
uper
igh
requency - frecvențe super înalte),
EHF
– de la 30 GHz la 300 GHz (din eng.
xtremely
igh
requency - frecvențe extra înalte),
THz
sau
THF
– de la 300 GHz la 3000 GHz (din eng.
era
ert
sau
remendously
igh
requency).
Utilizări ale radioului
modificare
modificare sursă
Emițător-receptor radio aeronautic
Cele mai importante și utilizate servicii ale radioului (radiocomunicațiile) sunt:
mobil:
terestru
, mobil maritim și mobil maritim prin
satelit
, mobil aeronautic și mobil aeronautic prin satelit, mobil terestru prin satelit
radiodifuziune sonoră și
televiziune
fix: terestru, prin satelit,
radiolocație
radionavigație
maritimă și aeronautică,
auxiliar
meteorologic
Radio digital
modificare
modificare sursă
Logo radio digital
Spre deosebire de radio analog (
AM
sau
FM
), radioul digital (numit și radioul numeric) trimite un sunet care este mai întâi scanat și apoi comprimat în funcție de diferitele tehnologii, înainte să fie transmis prin optimizarea lățimii de bandă.
Acest semnal digital poate fi difuzat în timp real (
streaming
) sau înregistrat și pus la dispoziție după o anumită perioadă de timp (
podcasting
). Tehnica numerică de transmisie permite fluxuri audio importante cu debite ce pot atinge până la 1,7 Mbits pe secundă.
Există două moduri de radiodifuziune digitală:
radio pe internet
: semnalul este efectuat de către rețelele de
Internet
. Acesta poate fi primit de la orice terminal conectat la Internet prin orice tip de cititor în funcție de formatul „stream” (
MP3
WMA
AAC
Ogg
).
terestru: similar cu
televiziunea digitală
terestră, păstrează principiul unei frecvențe alocate la postul de radio, dar frecvența este unică la nivel național. Radioul digital terestru, pentru a putea fi recepționat, necesită un radioreceptor capabil sa transforme semnalul digital recepționat în semnal analogic.
Principalele tipuri de transmisiuni digitale radio terestre folosite în prezent sunt DAB (
Digital Audio Broadcasting
), DRM (
Digital Radio Mondiale
), SDR (standard pentru radiodifuziune prin satelit) și
HD Radio
Note
modificare
modificare sursă
ancom.org.ro:
Spectru Radio - Considerații generale
Vezi și
modificare
modificare sursă
Lista paginilor care încep cu „
Radio
Lista paginilor care conțin în titlu termenul „
Radio
Radioamatorism
Radiocomunicație
Radiodifuziune
Radiodistribuție
Radioemițător
Radioficare
Radiofonie
Radiofrecvență
Radioghidaj
Radiogoniometrie
Radiogramă
Radiolocator
RADAR
Radiolocație
Radionavigație
Radioreceptor
Radioreceptor de trafic
Radioreleu
Radioreperaj
Radiotehnică
Radiotelefon
Radiotelefonie
Radiotelegrafie
Unde radio
Radio pe internet
Teatru radiofonic
Digital audio
Radio pirat
Software-defined Radio
Bibliografie
modificare
modificare sursă
„Radiorecepția A-Z - mică enciclopedie pentru tineret”
, Editura Albatros, 1982
Legături externe
modificare
modificare sursă
Commons
Wikimedia Commons
conține materiale multimedia legate de
radio
Istorie pe unde radio
, 4 octombrie 2008, Adela Cristina Teodorescu,
Jurnalul Național
How the Titanic disaster pushed Uncle Sam to “rule the air”
, 7 iulie 2011, Matthew Lasar,
Ars Technica
Control de autoritate
BNF
cb119327168
(data)
LCCN
sh85110385
NARA
10644297
NDL
00569334
NKC
ph124988
Adus de la
Categorie
Radio
Categorii ascunse:
Articole cu suport bibliografic necorespunzător
Articole de curățat din mai 2008
Articole Wikipedia cu identificatori BNF
Articole Wikipedia cu identificatori LCCN
Articole Wikipedia cu identificatori NARA
Articole Wikipedia cu identificatori NDL
Articole Wikipedia cu identificatori NKC
Articole Wikipedia cu control de autoritate
Radio
Adăugare subiect