[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
Sâmbăta este a șaptea și ultima zi a săptămânii în tradiția biblică, duminica fiind prima zi a săptămânii. Această numărătoare se păstrează în denumirea zilelor din limba greacă, unde lunea este Δευτέρα („a doua”), marți Τρίτη („a treia”) etc. Aceeași logică stă la baza denumirii zilelor săptămânii în arabă, persană, kurdă etc.
Conform standardului ISO 8601 adoptat în 1988 săptămâna începe cu ziua de luni, ceea ce face ca sâmbăta să fie socotită drept a șasea zi a săptămânii, între zilele de vineri și duminică.
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Termenul provine din limba latină, din cuvântul sabbatum (în latina vulgară sambatum), care la rândul său a fost împrumutat din grecescul sabbaton (σάββατον) și din ebraicul șabat (שבת), însemnând literal „sabat” sau „zi de odihnă”.
În majoritatea limbilor romanice (ex. sábado în spaniolă, sabato în italiană) denumirea zilei de sâmbătă reflectă direct originea sa religioasă.
Context religios
[modificare | modificare sursă]În tradiția iudaică sâmbăta este considerată ziua sfântă a săptămânii, una din cele zece porunci reglementând sabatul ca zi de sărbătoare, în care nu se lucrează.
